File din istoria satului Costiceni: „Viaţa, preocuparea și necazul țăranilor de pe Valea Prutului”

File din istoria satului Costiceni: „Viaţa, preocuparea și necazul țăranilor de pe Valea Prutului”
Istoria unui sat nu se uită! Istoria trebuie studiată și nicicând dată uitării.
După spusele buneilor și străbunelor aflăm o mulțime de lucruri interesante din istoria satului nostru.
Localitatea Costiceni este situată pe malul stâng al râului Prut. Prin anul 1850 în sat locuiau aproximativ 50 de familii. În fiecare familie erau câte 7-10 copii. Casele oamenilor au fost construite în pe furci și tencuite cu lut, acoperite cu pai sau stuf. Toate aceste se aflau în așa zisă zonă „Valea Prutului”.
Majoritatea oamenilor pe atunci își câștigau bucățică de pâine la boierii țariști care stăpâneau pământul nostru, alții munceau la pădure. Ocupația cotidiană a românii basarabeni în această zonă era creșterea animalelor și păsărilor. 
Un rol extrem de important în dezvoltarea satului Costiceni a jucat râul Prut. Pe râul Prut erau mori de apă unde se măcina făina pentru pâine. Gospodinele din sat spălau rufele, iar bărbații pescuiau. Locul de odihnă era tot aici. Se spunea că în acea perioadă, în râul Prut era foarte mult pește. Pescarii prindeau numai peștele mare, iar pe cel mic îl dădeau înapoi în apă, ca să crească. În apa Prutului existau mai multe specii de pește, iar apa sa avea calități curative. În perioada prielnică, morile de apă lucrau fără oprire slujindu-i pe țărani la bine și greu. Iarna ele nu funcționau în schimb erau și mori de vânt.
Viața sătenilor aşezaţi cu traiul pe malul stâng al Prutului era foarte complicată din cauza inundațiilor. Deseori, în mulții Caprați cădeau multe precipitații. În luna lui mai a anului 1850 apa râului Prut s-a ridicat brusc. Toate locuințele au fost inundate. Oamenii și animalele au părăsit satul și s-au strămutat pe deal, la un loc mai înalt. După scăderea apei, boierul care stăpânea pământul le-a propus țăranilor să-și mute satul pe deal. Câteva familii au căzut de acord și primind câte un hectar de pământ s-au mutat cu traiul pe coasta dealului. Însă, majoritatea oamenilor nu au fost de acord cu propunerea boierului. Au construit din nou case în Valea Prutului, motivând că aici este apă, pește, pădure, adică viață! Așa și a rămas satul în Valea Prutului, chiar și țăranii care s-au mutat pe coasta dealului s-au reîntors.
Cu timpul satul s-a mărit, în fiecare an creștea numărul de familii. Din cauza ploilor din Carpați nivelul apei din râul Prut din noi se ridica. Au fost inundate toate gospodăriile din sat, de la mic la mare. După spusele bătrânilor, inundația avea loc de la 5-7-13 ani. 
În anul 1911, peste locuitorii satului Costiceni din noi a venit „Prutul mare”. Localnicii au fost nevoiți iarăși să-și părăsească locuințele. În acea perioadă în Valea Prutului a locuit astfel de oameni ca, Anton Rață, Dumitru Văcăraș și Semion Scorocârjă – care și-au construit case noi lângă calea ferată.
Cu timpul localitatea a crescut. Părțile componente al satului Costiceni erau cătunele Dumeni și Hobăneni. Fiecare cătun avea câte trei mori de apă și de vânt. Morile de vânt erau în proprietatea lui Leontie Rață și Andrei Cârstea. Peste un timp, în sat au apărut și mori de cai. Morile de cai lucrau mai mult în timpul iernii. În acea perioadă, mori de cai aparțineau lui Constantin Lupoi, Dumitru Colac, Roman Sajin, Mihai Vatamanu și Semion Budeanu. Morile de cai erau purtate de 4 cai, însă cu scurgerea timpului Mihai Vatamanu și Semion Budeanu au montat o moară cu motor pe motorină.
Morile de apă și de vânt sau folosit mult timp în viața strămoșilor noștri. După al Doilea Război Mondial, odată cu „eliberarea” sovietică s-a întărit o nouă graniță pe Prut. Morile de apă, ca simbol al satului Costiceni au fost distruse sau lăsate în paragină. 
Pe parcursul colectivizării, conducerea sovietică a montat o moară cu motor pe motorină. În anul 1969, la Costiceni, din nou a avut loc o mare inundație în Valea Prutului. Aici au fost distruse 124 de case și saraiuri. Apa din 1969 a fost foarte mare și a avut o mare iuțeală. Populația nu dovedea să salveze animalele, copii și bătrânii, însă cu ajutorul lui Dumnezeu toți au rămas nevătămați. În ajutor a venit trei mașini militare numite „Amfibia” care au ajutat consătenii. În acel an, multe familii au părăsit Valea Prutului din zona inundației.
Statul de atunci, începând de la Mahala până la Mămăliga, a luat măsuri urgente la întărirea malurilor Prutului. Timp de câțiva ani, au fost întărite malurile Prutului cu plăci de beton, piatră și alte materiale. Luncile din Valea Prutului la fiecare trei ani erau curățite. La Costiceni funcționau brigăzi speciale de oameni, care lucrau la întărirea malurilor Prutului. Lucrătorii erau conduși de inginerul Andrei Cușnir. În perioada anilor 70-75 sau construit diguri puternice din piatră și beton care au schimbat albia râului Prut. Apa Prutului nu mai spăla din malurile sale. 
După desființarea uniunii sovietice, lucrările s-au oprit. În anii 2008 și 2010 în localitatea Costiceni din nou a avut loc o mare inundație, cu mult mai mare decât cea din 1969.
Luncile din Valea Prutului s-au prefăcut în păduri. Cel mai periculos loc este pădurea de la Șendreni, fiindcă ea a împiedicat scurgerea liberă a apei. După aceste inundații mari din 2008 și 2010 statul ucrainean nu a luat nici un fel de măsuri la întărirea malurilor râului Prut.
Aici, în decursul multor decenii a înflorit o viață prosperă. Apa râului Prut a fost întotdeauna blândă, dar și crâncenă cu locuitorii satului nostru.

Andrei Colac, veteran al culturii din Costiceni
23 septembrie 2016

Comentarii