Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează în Moldova

Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează

Ciclul sărbătorilor de iarnă se încheie odată cu Botezul Domnului şi cu prăznuirea Sfântului Ioan Botezătorul. Două momente marcante pentru calendarul creştin, în jurul cărora poporul a ţesut o serie întreagă de tradiţii.
Botezul Domnului, una dintre cele mai importante sărbători creştine de peste an, este cunoscută în Moldova şi Bucovina după denumirea de Bobotează, iar în Banat şi Transilvania denumirile variază de la Botează, Botez până la Apă - Botează. Sărbătoarea se bucură de un cult deosebit în Moldova, acolo unde oamenii, de veacuri, au grijă să respecte o sumedenie de tradiţii şi obiceiuri legate de această zi. Iar toate acestea încep încă din ajunul Bobotezei, când casa şi curtea se primenesc, iar gospodinele gătesc chiar şi câte 12 feluri de mâncare de post, toate pentru a primi cum se cuvine preotul care vesteşte Botezul Domnului.
Potrivit folcloristului Simeon Florea Marian, în Bucovina, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în fiecare casă femeile obişnuiau să pregătească în ziua de ajun mai multe feluri de bucate de post ce urmau a fi aşezate pe masă, în camera cea curată, pentru a fi stropite cu Agheasmă. Obiceiul acesta al gătirii bucatelor, într-o importantă zi de post cum este ajunul Bobotezei, se respectă şi astăzi în Bucovina. În Moldova, în zilele noastre, colacul a fost înlocuit cu făina de grâu, iar felurile de bucate de post s-au mai împuţinat. „Fiecare româncă, şi mai ales cele din Bucovina, caută să aibă în această zi următoarele bucate de post:  grâu pisat, pe care-l fierbe şi-l îndulceşte cu miere sau cu mac râşnit, iar după ce l-a fiert şi îndulcit de-ajuns, îl pune într-o strachină sau într-un talger şi după aceea îl împodobeşte pe deasupra cu miez de nucă, pe care o înşiră sub formă de cruce; vărzare, adică plăcinte umplute cu varză, plăcinte cu mac şi cu ceapă şi unse cu ulei. Când frământă aluatul pentru vărzarele acestea, o samă de femei îndătinează a merge cu mâna plină de aluat în grădină şi a prinde pomii cu dânsa, în credinţa că aceştia rodesc apoi peste vară mai bine; prune sau perje fierte; bob fiert; găluşte umplute cu crupe de păpuşoi sau cu orez; borş cu urechiuşe sau burechiţi, adică cu un fel de aluat sucit cu sucitorul, care se taie în pătrate mititele şi, după aceea, prinzându-se două cornuri opuse ale fiecărui pătrat la un loc, i se dă prin aceasta forma unui burete mititel;  borş de peşte şi peşte prăjit;  colaci, dintre care unul e menit pentru preotul care umblă cu crucea”, explică, în lucrarea „Sărbătorile la români”, Simeon Florea Marian. 
Preotul este aşteptat cu masa plină de bucate
Pregătirea mesei pe care sunt aşezate bucatele cu care va fi întâmpinat preotul se face după un ritual ce se respectă cu rigoare în Bucovina. Astfel, datina spune ca mai întâi să se aşeze pe masă fân sau otavă, o bucăţică de sare şi câţiva pumni de tărâţe şi abia apoi să se acopere cu o faţă de masă curată. După ce preotul a trecut şi le-a stropit cu agheasmă, „îndată se iau tustrele obiectele acestea, şi cu deosebire fânul sau otava, care însemnează fânul din ieslea în care s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, şi se dă fiecărei vite câte oleacă dintr-însele, anume ca şi vitele să se sfinţească şi să nu se îmbolnăvească”, subliniază cercetătorul Simeon Florea Marian.
Însă, pe lângă bucatele despre care aminteam mai sus, femeile obişnuiesc să mai aşeze pe masă două pâini, sare şi un pahar cu apă, în credinţa că noaptea vin cei morţi din familie şi mănâncă şi ei din acele bucate.
Tot în Moldova şi Bucovina exista tradiţia ca în fiecare gospodărie în care intră preotul femeile să aşeze pe crucea preotului un fuior frumos de cânepă sau de in, existând credinţa că pe acel fuior vor trece sufletele tuturor celor ai casei, peste iad până la rai. „Mai demult, în satele de lângă Cernăuţi, pe preot îl duceau oamenii de la o casă până la cea de-a douăsprezecea casă cu lumânări aprinse, strigând Kiraleisa! şi tot aşa pănâ ce găteau”, notează etnograful Elena Niculiţă Voronca, în lucrarea sa „Datinile şi credinţele poporului român”. După ce preotul a trecut şi a stropit cu agheasmă bucatele pregătite, vestind Botezul Domnului, toţi ai casei, care toată ziua au ţinut post, se aşază la masă. Câteva bucăţele din felurile de mâncare pregătite se aruncă la rădăcinile pomilor din livadă spre a avea rod bogat.
Credinţe legate de ajunul şi ziua Bobotezei
Potrivit etnografului Ion Ghinoiu, la Bobotează, cei doi rivali calendaristici, lupul şi calul, primul stăpân peste iarnă, iar al doilea peste vară, luptă pentru o cauză comună: izgonirea diavolului.
În tradiţia populară, ajunul Bobotezei era şi un moment bun pentru a observa anumite semne ale naturii, astfel încât să se ştie dacă anul agrar următor va fi unul rodnic sau nu. Astfel, exista credinţa că dacă în ziua de ajunul Bobotezei era bură pe pomi, vor fi poame multe, iar dacă picură din streaşină, va fi vara ploaie. Totodată, dacă în ziua de Bobotează va bate crivăţul, vor fi roade la bucate. În Frătăuţii Noi, judeţul Suceava, în ajunul Iordanului se pune în geam, la încolţit, grâu. Dacă acesta răsare bine, gospodarul va avea bună recoltă în acel an.Totodată, Boboteaza era un prilej bun de a previziona cum va fi vremea. Oamenii satelor obişnuiau să spună că până la Bobotează căldura-i pe văi şi frigul pe dealuri, iar de la Bobotează frigul se scoboară la văi şi căldura se urcă la dealuri.De asemenea, în popor se spune că în noaptea Bobotezei ouăle de corb plesnesc sub puterea gerului şi puii de corb întind aripile şi zboară.O altă credinţă întâlnită în popor este aceea că în ajunul Bobotezei cerurile se deschid, iar animalele pot vorbi între ele. În ziua de ajun sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.
Pregătirile pentru Iordan
Odată ziua de ajun trecută, după ce preotul a trecut prin fiecare casă sfinţind agheasma şi binecuvântând oamenii, femeile încep a se pregăti pentru participarea la slujba sfinţirii apei de a doua zi. Adică se pregătesc să meargă „la Iordan”, cum se zice în popor. Pentru aceasta, în fiecare casă se pregăteşte vasul cu care va fi adusă acasă agheasma după slujba de Bobotează. „În ziua de ajun, fetele pregătesc cana cu care or să meargă după agheasmă. Îi fac cruciţi de ceară şi o împodobesc cu ghirlănzi de berbenoc (n.r. - varietate de saschiu, plantă cu proprietăţi medicinale) poleit cu flori, iar la toartă leagă în cruciş lână roşă. Tot atunci pregătesc lumânarea pentru Iordan, numită troiţă; cu aceasta în mână asistă la sfinţirea Apei. Troiţa se face astfel: iau o lumânare mare, lângă care lipesc, la mijloc, o cruce de lemn simplă, o leagă bine, iar împrejur pun busuioc, spice, măciulii de mac, flori uscate, căline şi fac un mănunchi mare, astfel că crucea nu se va vedea deloc”, consemnează Elena Niculiţă Voronca.
Sursa: Ziarul Lumina
Înapoi
Înainte
Comentează aici

0 comentarii: