Ștafeta semănătorilor de bine

Ștafeta semănătorilor de bine

Cineva l-a comparat pe pedagog cu un semănător, care lasă în inimile copiilor seminţele binelui şi veşnicului, are neapărat grijă să creeze condiţiile morale şi spirituale ca ele să încolţească. Acest adevăr ne duce la semănătorul din cunoscuta parabolă evanghelică. Şi orice om cu bună- tate în suflet şi cu gânduri senine afirmă cu recunoştinţă că a avut pedagogi minunaţi. Dacă n-ar fi fost ei, învăţătorii, omenirea n-ar fi avut genii…

Cultul învăţătorului este un fenomen încetăţenit la Tărăsăuţii Noua Suliţei. De când există şcoală în această localitate pitorească din valea Prutului, în viaţa sătenilor a intrat el, semănătorul binelui şi veşnicului, cel care duce un mod de viaţă exemplar. Şi nu-i de mirare că cei mai capabili copii de ţărani au devenit şi ei profesori. S-au format chiar dinastii de pedagogi.

În zilele noastre, când asigurarea materială nu corespunde misiunii pedagogului în societate, la Tărăsăuţi n-a scăzut nimic din aura şi nobleţea acestuia. „Majoritatea profesorilor de la şcoala noastră sunt localnici, tineri şi activează împreună cu foştii lor învăţători”, constată directoarea Şcolii, doamna Ema Negruţa. Profesoara de ucraineană, Natalia Buzumurga, a revenit în şcoala dragă pentru a continua cauza părinţilor-profesori: „Părinţii mei, Mihai şi Antonina Buraga, au fost profesori la şcoala din sat pe când eu eram elevă. Am absolvit aceeaşi Universitate şi facultate ca şi ei şi le continui cauza. Acasă ei mă ajută cu un sfat bun, iar la şcoală îi am alături pe profesorii cu experienţă, care ne susţin pe noi, cei mai tineri. Sunt fericită că mi-am ales această profesie, cu toate că munca profesorului s-a schimbat într-o măsură oarecare. Dacă înainte elevii erau învăţaţi să se bazeze pe capacităţile proprii, în prezent ei au la dispoziţie tehnică performantă, care „gândeşte” în locul lor. Se schimbă metodele, însă cerinţele în faţa pedagogului rămân aceleaşi – să educe cetăţeni conştienţi.

La şcoala din Tărăsăuţi continuă să lucreze sora mamei mele – doamna Valentina Chelea, învăţătoare de clasele primare. Îi instruieşte pe elevii din clasele primare şi fiica ei, adică vara mea, doamna Iana Tanasuc. Deci, suntem o dinastie întreagă de pedagogi”.

A preluat ştafeta de la tatăl său, Alexei Sirotean, fost profesor de biologie, fiica sa, Iuliana Sirotean. Ea predă la Şcoala din Tărăsăuţi biologia şi chimia, străduindu-se să- i semene întru totul legendarului său părinte: „Tatăl meu a fost un pasionat biolog. Împreună cu elevii a sădit livada de meri şi vişini, a creat răzorul de flori din faţa şcolii, le-a dat şi lecţii practice de pomicultură şi legumicultură. Cu alte cuvinte, ia învăţat să iubească natura, să lase în urma lor lucruri frumoase. Lângă şcoală avem şi un mic parc dendrologic cu copaci veşnic verzi. Tatăl deseori mă întreabă de livada şcolii, de florile ce cresc pe acel răzor. Am înţeles intenţiile lui – a tins ca sufletele discipolilor săi să fie frumoase ca şi florile – diferite şi irepetabile”.

La Tărăsăuţi, într-adevăr, există acel cult dorit – cultul învăţătorului, al celui care seamănă seminţele binelui şi veşnicului.

Vasile Carlașciuc - Libertatea Cuvântului

În imagini: profesoara de ucraineană Natalia Buzumurga împreună cu învăţătoarele de clasele primare, Valentina Chelea şi Iana Tanasuc; Natalia Buzumurga în curtea casei părinteşti.