Limba – comoara cea mai de preţ a unui popor


Limba – comoara cea mai de preț a unui popor

„Limba mea sfătoasă. Creangă ce-a iubit-o. Şi-a-naripat-o-n vers Alecsandri Eminescu forma ţi-a desăvârşit-o. În cultura lumii spre a ne mândri” (Nicolae Costenco).
Limba maternă... O cunoaştem, o vorbim, dar oare ne-am gândit noi, vreodată, ce este limba maternă. Putem spune că nu există nimic mai de preţ pentru un popor decât graiul matern, întrucât acesta este plămânul prin care respiră întregul neam şi suflarea în care se contopeşte sufletul român.
Calitatea de nepreţuit a graiului matern se explică prin pasul lui de a oglindi întreaga istorie a neamului, cu toate bucuriile şi tristeţile lui, victoriile şi înfrângerile trăite, visele realizate şi speranţele spulberate. Da, aşa este. În graiul matern se ascunde amintirea trecutului nostru, zestrea noastră strămoşească, a originilor cu care suntem înfrăţiţi încă de la naştere. Iată de ce oamenii au calificat dintotdeauna limba maternă drept o comoară, care nu are preţ de vânzare sau cumpărare, dar, în schimb, poate fi moştenită, păstrată şi cultivată cu sfinţenie.
Anume s-o cultivăm şi s-o păstrăm suntem datori noi, generaţiile de azi. Cât de corect o vorbim, cât de bine îi cunoaştem toate tainele au dovedit elevii claselor a 5-11-a de la CIE „Gimnaziul Boian” în cadrul „Săptămânii limbii române”.
Au fost organizate diferite prezentări de carte, audieri de poezie, expoziţii sub genericul „Personalitatea lunii februarie”, dar îndeosebi elevii au rămas impresionaţi de concursul „Crezi că cunoşti limba şi literatura română”. Membrii celor două echipe – „Lingviştii” şi „Filologii” – au ţinut piept şi au demonstrat cunoştinţe trainice la cele şapte probe propuse. Ultima încercare la acest concurs a fost de scris o compunere cu titlul „Limba maternă – floare eternă”.
Elevii şi-au exprimat gândurile şi sentimentele faţă de graiul care le mângâie auzul încă de la naştere, faţă de cea mai mare avere a neamului nostru. Juriul a apreciat răspunsurile date de membrii echipelor şi i-au menţionat cu diplome.
Am zice că fiecare om crede că limba maternă e cea mai scumpă, cea mai frumoasă. Drept confirmare a acestui gând pot fi versurile lui Victor Teleucă: „Mai dulce şi mai bună decât toate/ E pentru mine limba mea/ Şi pentru tine limba ta,/ Şi pentru dânsul limba lui,/ O altă limbă mai frumoasă nu-i/ Din care omul cântecul îşi scoate”.
Să păstrăm, să iubim, să respectăm limba e datoria fiecăruia dintre noi atât timp cât pretindem că suntem o părticică dintr-un popor, căci avem o limbă căreia îi suntem devotaţi cu tot sufletul.
Rodica Dârda, Ana Semeniuc,
profesoare de limba română şi literatura
(română şi universală)
Ziarul Cuvântul Adevărului


Înapoi
Înainte
Comentează aici

0 comentarii: