Ion Botgros la vârsta sintezelor sau „Puterea de a fi tu însuți...”


Ion Botgros la vârsta sintezelor sau „Puterea de a fi tu însuți...”

            Acesta este și titlul cărții de autor apărută în 2017, la împlinirea vârstei de 75 de ani, generic având și specificarea „Interferențe științifice și spirituale”. Această îmbinare ar putea provoca semne de întrebare nu numai pentru consătenii de la Costiceni, care, în mare parte, nici nu-l prea cunosc pe Ion Botgros (unii tineri chiar iscodindu-mă dacă, eventual, ar fi vre-o rudă cu muzicianul Nicolae Botgros (sic!)). Pe de altă parte, și mulți dintre specialiștii în domeniul educației, în discuțiile purtate, și-au exprimat deschis admirația pentru prodigioasa activitate desfășurată cu abnegație și discernământ de către doctorul în științe fizico-matematice Ion Botgros, conferențiar universitar, personalitate notorie afirmată în țară și după hotare. Dacă vărul său, Ion Vatamanu, constituie un reviriment în domeniul chimiei și al poeziei, trebuie să recunoaștem că savantul Ion Botgros, având ca domeniu predilect de cercetare pedagogică fizica, a contribuit esențial la pedagogizarea inovativă a acestei discipline de studiu, în primul rând, prin eficientizarea activităților de predare-învățare a fizicii în școală, promovând aprofundat conceptul unității producerii cunoașterii, competența ca sistem integrator și optimizator, competența cunoașterii științifice, importanța abordării pluri- și interdisciplinarității în formarea acestei competențe, învățarea de tip integrat ș.a.
            Și, dacă lumea științifică și mediile pedagogice de dincolo de Mămăliga, dintre Prut și Nistru, dar și pe plan internațional, îi cunosc realizările în elaborarea și argumentarea teoretică și praxiologică, respectiv adoptarea modelului teoretic și dezvoltarea reformei curriculare la nivelul unității de învățământ, de ce să „tăinuim” aceste descoperiri didactice de cei de la baștina Domniei Sale?
            Și, mai ales, ce se ascunde în acea formulare „puterea de a fi tu însuți” privită prin prizma unor interferențe științifice și spirituale?

FIȘIER BIOGRAFIC
Ion Botgros s-a născut la 24.08.1942, din părinți români Vasile și Daria Botgros – oameni de frunte în sat.
1949 – 1959 Studii la școala medie de cultură generală din satul Costiceni.
1964 Absolvește cu mențiune Facultatea de Fizică și Matematică (secția Fizică), Universitatea de Stat din Moldova.
1965 – 1966 Efectuează un stagiu profesional la Institutul de Fizică și Tehnică din or. Leningrad, specializându-se în Fizică și Tehnologia monocristalelor semiconductoarelor de tipul TlSbS2 și TlSbSe2.
24.11.1976 Conferirea titlului de doctor în științe fizico-matematice (Academia de științe; conducător științific – Amos Ceban, doctor habilitat în științe fizico-matematice). Tema tezei: Obținerea și cercetarea proprietăților fizice ale monocristalelor de tipul TlSbS2 și TlSbSe2.
01.09.1985 – 15.08.1991 Continuă activitatea științifică în domeniul educației în cadrul Institutului de Perfecționare a Cadrelor Didactice, or. Chișinău, în calitate de conferențiar universitar la Catedra de Matematică și Științe Exacte. Elaborează primele lucrări în domeniul educației.
16.08.1991 – 16.08.1999 Cercetător științific principal, Institutul de Științe Pedagogice și Psihologice, or. Chișinău. În această perioadă este conceptualizată disciplina integrată Științe, implementată în învățământul preuniversitar: începând cu anul 1996 – la treapta primară (cl. a II-a – a IV-a) și cu anul 2000 – la treapta gimnazială (cl. a V-a).
16.08.1999 – 01.01.2005 Șef laborant Curriculum, Institutul de Științe ale Educației, mun. Chișinău. În această perioadă, sub conducerea sa, este elaborată prima monografie ce vizează dezvoltarea curriculumului în Republica Moldova: Curriculumul școlar: proiectare, implementare și dezvoltare, editată în anul 2007. În cadrul proiectului Reforma învățământului secundar-general, s-a deplasat în toate centrele raionale din țară, promovând ideile inovatoare ale reformei curriculare, având întâlniri cu specialiști de la direcțiile de învățământ și profesori. Anume atunci are loc trecerea de la programele analitice la curricula școlare.
01.01.2006-31.12.2010 Șef sector Științe Reale, Institutul de Științe ale Educației, mun. Chișinău; participă la dezvoltarea curricula școlare în contextul formării competențelor.
2005 – 2014 Secretar științific al Seminarului Științific de profil din cadrul Institutului de Științe ale Educației.
01.01.2011-31.12.2014 Șef sector Educație Științifică, Tehnologică și Fizică, Institutul de Științe ale Educației. Sunt reproiectate manualele școlare la disciplina Fizică clasele a VII-a – a IX-a și clasele a X-a – a XII-a (profil umanist) în viziunea metodologiei de fomare a competențelor școlare specifice disciplinelor reale. Tot în această perioadă este promovată ideea proiectării curricula școlare integrate Științe, clasele a X-a – a XII-a, profil umanist.
01.01.2004 – până în prezent Cercetător științific coordonator, sectorul Calitatea Educației, Institutul de Științe ale Educației.
Autor și coordonator 1. Concepția disciplinei școlare Științe pentru clasele a II-a – a IV-a și a V-a;
2. Curriculum la Științe pentru clasele a II-a – a IV-a și a V-a;
3. Curriculum la Fizică pentru clasele a VI-a – a IX-a și clasele a X-a – a XII-a.
Autor de manuale 1. Științe, clasele a II-a – a IV-a și a V-a;
2. Fizica, clasele a VII-a – a IX-a și clasele a X-a – a XII-a (profil umanist).
Cercetarea științifică având o vechime de peste cinci decenii este materializată în cca 280 de lucrări editate în țară și peste hotare, inclusiv: 4 monografii, 70 de articole în reviste naționale, 52 de manuale școlare în limbile română și rusă, 15 documente de politici educaționale la disciplina Fizică (treptele gimnazială și liceală) și Științe (clasele a II-a – a IV-a și a V-a), 42 de ghiduri metodologice pentru profesori, participări cu comunicări în domeniul educației la 45 de conferințe naționale și internaționale.
Coordonator al proiectelor naționale:
·         Repere psihopedagogice ale proiectării, implementării și dezvoltării curriculumului preuniversitar în Republica Moldova;
·         Probleme generale ale formării și dezvoltării competențelor școlare la disciplinele reale;
·         Moduri și procedee de optimizare a procesului educațional în învățământul general din perspectiva societății competitive.
Conducător științific: patru teze de doctor în științele educației și peste 30 de teze de masterat.

-         Dintre mai multe proiecte realizate să ne oprim la doar unele. SINTEZE LA PROIECTUL DE CERCETARE intitulat „Repere psihopedagogice ale implementării, evaluării și dezvoltării curriculumului preuniversitar în Republica Moldova”. Ce aveți de spus?
-         Reforma învățământului inițiată în 1996 se prezintă ca un eveniment social-politic și cultural și se caracterizează printr-o trecere treptată și echilibrată la un învățământ descentralizat, nondirectivist, bazat pe colaborarea administrației de centru cu administrația unității școlare. Perspectivele reformei sunt reflectate în legea învățământului, concepțiile și curricula disciplinelor școlare. Prin urmare, proiectul Repere psihopedagogice ale implementării, evaluării și dezvoltării curriculumului preuniversitar în Republica Moldova, implementat în cadrul laboratorului Curriculum al Institutului de Științe ale Educației, este necesar pentru o mai bună derulare a reformei învățământului. Cercetarea include studii teoretice, aplicative și experimentale de definire, proiectare, implementare, dezvoltare a curriculumului școlar în învățământul general. Din perspectiva conceptualizării teoretice, aceasta pune în valoare noi aspecte semnificative de teorie a curriculumului, argumentează în cele trei planuri – teorie, practică și dezvoltare – conceptul de curriculum școlar, relizând diferențieri epistemologice ale curricula disciplinare în cele patru domenii ale construcției curriculare: științific, artistic, estetic și tehnologic.
Datorită importanței domeniului investigat și abordării teoretico-praxiologice complexe a acestuia, cercetarea marchează realizarea unei etape noi a reformei învățământului – implementarea conceptelor – și adeverește funcționarea unui învățământ general înnoit substanțial, conform conceptului educațional modern.
-         Apreciabil faptul că – la orice moment de restructurare a învățământului – cercetătorul Ion Botgros a fost parte din echipele de reformatori ai educației și formării, întrucât a știut să adere fără rezerve la noile tendințe și evoluții în domeniu, dar, mai ales, a avut viziune asupra perspectivei de schimbare a procesului și sistemului de învățământ, optând întotdeauna pentru o abordare în sistem a tuturor componentelor acestuia, fiind de părerea că înainte de orice demers de schimbare trebuie analizate critic acțiunile din trecut (atât din spațiul autohton, cât și din cel internațional), păstrate cele care dau consistență și profunzime acțiunii educative și obligatoriu experimentate noile demersuri de schimbare, înainte ca acestea să fie implementate.
În sinuoasa evoluție a științei pedagogice din Republica Moldova și din Ukraina pe calea reformelor, domnul Ion Botgros a știut întotdeauna să se situeze pe poziții novatoare, aducându-și din plin contribuția la dezvoltarea unor astfel de concepte-cheie, cum ar fi: curriculum, proiectare curriculară, dezvoltare curriculară, oprimizarea curriculumului, învățare integrată, competență școlară, unitate de învățare ș.a. A elaborat și coordonat mai multe proiecte de cercetare științifică, toate cu referire la problematica curriculumului școlar și a dezvoltării curriculare, între care: Probleme generale ale formării și dezvoltării competențelor școlare la disciplinile reale (2006-2010); Moduri și procedee de optimizare a procesului educațional în învățământul preuniversitare din perspectiva societății bazate pe cunoaștere (2010-2014), în cadrul cărora au fot realizate valoroase studii de analiză și sinteză, modele și metodologii de intervenție pedagogică, recomandări judicioase și sugestii privind dezvoltarea curriculară. Între acestea, evidențiem valoarea științifică a monografiilor: Competența școlară – un construct educațional în dezvoltare (2010), Metodologia de optimizare a curriculumului școlar (2015), precum și ghidul metodologic Competența de cunoaștere – sistem organizatoric (2015), la care Domnia sa a trudit ca autor și coordonator.
Aceste și alte lucrări ilustrează o veritabilă experiență complexă, coerentă și de durată, saltul făcut de cercetarea pedagogică realizată sub coordonarea sa de la un curriculum centrat pe obiective la un curriculum centrat pe competențe, în care competența școlară este văzută ca un construct, la a cărei edificare trudește educația, în general, și fiecare disciplină de învățământ, în parte, care demonstrează, totodată, faptul că domnul Ion Botgros rămâne fidel și consecvent aceleiași teme de cercetare, fiind un adept ferm al curriculumului axat pe competențe și al posibilităților reale de dezvoltare a acestuia prin implementarea unei pedagogii axate pe formarea-evaluarea de competențe.
În ceea ce privește domeniul său predilect  de cercetare pedagogică – fizica, se poate afirma că anume domnul Ion Botgros este cel care a contribuit esențial la inovarea curriculară a acestuia sau, mai bine spus, la pedagogizarea pe nou a acestei importante discipline de studiu, anume prin didacticizarea noilor concepte pedagogice, cum ar fi: unitatea producerii cunoașterii, competența ca sistem integrator și optimizator, competența de cunoaștere științifică, rolul interdisciplinarității în formarea acestei competențe, învățare de tip integrat și altele, care au condus la eficientizarea activităților de predare-învățare a fizicii în școală.
În acest sens, Domnia sa poate fi încadrat printre primii autori de curriculum și manuale, după cei de la disciplina Limba și literatura română, sesizând scopul și finalitățile comune, dar și conexiunile dintre disciplinele exacte, a îndrăznit „să spargă” frontierele dintre acestea, să răstoarne tiparele gândirii „monodisciplinare” împărțite strict pe materii didactice și să propună o abordare integralizată a învățării, printr-o organizare modulară, de tip interdisciplinar, a conținuturilor educaționale. De aceea, cred că cele mai importante realizări ale Domniei sale, de care chiar știu că și dânsul este foarte mândru, sunt manualele școlare elaborate în această viziune integratoare, pentru disciplina Fizică pentru cl. VII-XII (profil umanist) și cele de Științe (cl. I-IV), în care a transpus gândirea și cultura sa fizico-matematică.
-         Științele educației s-au afirmat ca sistem complex și, respectiv, presupun o abordare specifică a diferitor niveluri distincte de învățământ...
-         Științele educației reunesc trei domenii mari de profesionalizare: Pedagogia, Psihopedagogia specială și Pedagogia învățământului primar și preșcolar.
Doritorii de a îmbrățișa unul din cele trei domenii prin studii universitare specializate, mai întâi trebuie să înțeleagă și să conștientizeze:
* Pedagogia înseamnă, prin licență, o carieră în educație și formare, lucrând cu copii sau cu adulți, dar și în consiliere și pedagogie socială. Programele de master vizează specializări în management și evaluare, training, consiliere și dezvoltarea carierei, strategii inovative de învățare;
* Psihopedagogia specială este focalizată mai ales pe asistarea, educarea și terapia persoanelor cu nevoi speciale, oferind la master specializări în domenii precum incluziunea școlară și socială, terapia logopedică ș.a.;
* Pedagogia învățământului primar și preșcolar formează cadrele didactice pentru grădinițe și școli primare, iar la nivelul de master specializează în domeniul politicilor și strategiilor specifice acestor niveluri de învățământ.
Urmează Școala Doctorală, care te poate conecta cu cercetarea avansată din domeniile respective și oferă oportunități de acces într-o zonă academică și profesională cu mare impact.
-         Să revenim la chestiunea fuziunii dintre straturile științifice și cele spirituale în ansamblul interferențelor ce țin de conceptul general al cunoașterii și învățământului, de problema evoluției calității educației, de care, în finală, depinde și calitatea vieții umane...
-         Cred că ar fi una dintre problemele-cheie de care ne preocupăm.
În prezent este foarte importantă misiunea de a promova cultura învățării permanente, contribuția la creșterea calității educației prin activități de predare-învățare și cercetare-acțiune. Unul din deziderente constă în a oferi celor care învață oportunitatea deschiderii către căutare și schimbare prin experiențe de învățare autentică și reflecție. Misiunea la care ne refeream în contextul de mai sus se împlinește atât prin deschiderea către colaborare cu agenții educaționali din țară, cum ar fi grădinițe, școli, licee, gimnazii, centre de excelență etc, cât și prin parteneriate de învățare și cercetare cu instituții educaționale europene, acestea din urmă având relații destul de solide cu centrele universitare de la noi.
Științele educației, la etapa actuală reprezintă forțe ale schimbării și dezvoltării sănătoase a societății și a oamenilor. Ele te învață cum să îți valorifici mintea, cum să te cunoști pe tine și să-i înțelegi pe ceilalți, cum poți să devii valoros prin educație și cum poți adăuga valoare celor din jur. Dar asta se poate întâmpla numai dacă te vei înțelege mai bine pe sine/tine și lumea în care trăim.
În secolul XXI nu mai poate fi pusă la îndoială dezideratul promovării libertății în gândire și a adevărului științific în școală sau necesitatea umanizării învățământului și dezvoltării integralizate a competențelor școlare, implicit a celei de cunoaștere științifică prin intermediul disciplinelor reale.
-         Vă cunoaștem de decenii bune drept un militant pentru reformarea învățământului, aflat în avangarda cercetării pedagogice, „îngrijorat de degradarea ființei umane și a relațiilor interpersonale”, așa cum califică această stare de lucruri dr. conferențiar cercetător Maria Hadârcă. Aceeași distinsă personalitate remarcă studiile și articolele științifice „atent elaborate și structurate coerent, care se deosebesc prin rigoarea argumentației și claritatea expunerii, căutând noi soluții pentru creșterea calității în învățământ și visează frumos la o nouă paradigmă de reumanizare a individului în societatea cunoașterii, capabilă să transforme știința în conștiință”, astfel consăteanul nostru dr. Ion Botgros fiind recunoscut drept unul din pilonii de rezistență și didacticienii de forță în științele moderne ale educației.
Cum ar fi posibil de a înțelege mai lesne individualitatea creatoare, de a pătrunde în universul științific și spiritual al cercetătorului Ion Botgros? Răspunsul ni-l dă parțial și dr. Ludmila Franțuzan, discipolă și colegă a savantului, care caracterizează personalitatea distinsului profesor prin trei dimensiuni: omul, cercetătorul și pedagogul. Unicitatea spiritului se datorează evoluției sale interioare, experienței unui om impulsionat de măreția cunoașterii, pe care o oferă la rândul său celor din jur. Atitudinea optimistă ce îl caracterizează este alimentată de voința de a face, de decizia de a participa, de a lupta și învinge.
Dr. L. Franțuzan constată, că „explorând lumea prin cunoaștere, I. Botgros dobândește dimensiuni simbolice în cadrul științelor educației” și identifică trei laturi ce-i caracterizează personalitatea cercetătorului prin prisma domeniului de cunoaștere: intuitivă, demonstrativă și sensibilă.
Cunoașterea intuitivă se manifestă prin noutatea și originalitatea ideilor pe care cercetătorul le aduce în științele educației. Raționalitatea și coerența ideilor izvorâte din gândirea logică au o trăsătură comună – ele pot fi adevărate sau false. Omul de știință ce caută adevărul este supus mereu încercării de a demonstra veridicitatea rezultatelor obținute. Deci cunoașterea demonstrativă confirmă adevărul științific „care rezistă la proba experienței”. Cunoașterea sensibilă se referă la emoții, trăiri, sentimente manifestate voluntar sau involuntar de către dl I. Botgros în căutarea adevărului. Or, emoțiile, indubitabil, sunt imboldul spre cunoaștere, ce influențează direcția cercetării și determină finalitatea științifică.
Competența de cunoaștere științifică concepută și promovată de cercetător în domeniul educației științifice are la bază viziunea rațională și empirică asupra cunoașterii naturii. Această competență reprezintă o valoare educațională complexă și este orientată spre înțelegerea științifică a diferitelor aspecte ale realității obiective, ale existenței umane, derivând din epistemologia disciplinelor școlare: Fizica, Biologia, Chimia. Înzestrarea elevilor cu această competență devine o necesitate, într-o era a schimbărilor permanente, ce le va permite să se adapteze la modificările rapide ale societății, indiferent de domeniul de activitate. Argumentarea teoretică și praxiologică a competenței respective a orientat spre o nouă etapă de dezvoltare a Curriculumului preuniversitar la disciplina Fizica și a conturat o nouă metologie de proiectare a manualului școlar.
În ceea ce privește abordarea integrată a disciplinelor școlare, dr. I. Botgros conferă acestui domeniu o viziune aparte specifică spațiului basarabean. Promovarea disciplinei integrate în interiorul unui învățământ organizat monodisciplinar a creat dificultăți suplimentare, dar datorită spiritului de echipă și profesionalismului coordonatorului grupului de lucru a fost posibilă implementarea eficientă a disciplinei integrate Științe. Disciplina integrată Științe (treapta primară – clasele a II-a – a-IV-a și treapta gimnazială – clasa a V-a) este implementată deja de două decenii și asigură fundamentele educației științifice necesare pentru studiul ulterior al disciplinelor particulare Fizică, Biologie, Geografie și Astronomie.
Raportul Comisie Delors de sub egida UNESCO subliniază necesitatea unei educații integrale a ființei umane, care presupune să învățăm să cunoaștem, să facem să trăim împreună și să învățăm să fim fără a neglija dimensiunea transpersonală. În acest sens, originalitatea cercetătorului Ion Botgros se manifestă prin promovarea unui curriculum transdisciplinar pentru treapta liceală ce ar integra disciplinele Fizica, Biologia și Chimia. Acest curriculum promovează ideea umanizării educației științifice prin redescoperirea esenței umane, a valorilor morale, dar nu tehnoștiința, care este în total decalaj cu ființa umană. Or, „educația în postmodernitate este mai mult ca oricând preocupată de problema valorii ”.
Generalizările teoretice, studiile științifice și reflecțiile praxiologice privind modalitățile de dezvoltare a educației sunt promovate de către cercetător prin cursuri și stagii de formare profesională continuă a cadrelor didactice, de masterat și postuniversitare de doctorat, prin seminare republicane. Grație entuziasmului tinerilor cercetători, dl Ion Botgros a reușit să construiască de-a lungul timpului și o școală științifică, în domeniul educației care înglobează mai mulți doctoranzi și masteranzi, nenumărate teze de recalificare. Tot aici putem include și profesorii de fizică care au susținut teze pentru obținerea sau confirmarea gradului didactic.
Cercetarea științifică este un proces fără sfârșit despre care nu vom putea spune niciodată cum va evolua, - ni se destăinuie dr. Ion Botgros. Dar întotdeauna adevărul este relevant, iar tot ce poți face pentru el este să-l aperi cu demnitate. Sau, pentru a fi tu însuți, trebuie să poți să mori câte puțin și să te reinventezi permanent, căci puterea de a fi tu însuți o dobândești prin dăruire și efort. Nu este deajuns să dorești, trebuie să te dăruiești, doar așa vei avea certitudinea împlinirii personale.
Știința reală se ține pe entuziasmul nerăsplătit al unor oameni cu care poți constitui un întreg. Un astfel de entuziasm îl caracterizează și pe dr. Ion Botgros: drumul cunoașterii pe care l-a parcurs i-a dat certitudinea împlinirii. A fi om de știință înseamnă, prin definiție, a fi un om cu identitate, cu personalitate, iar personalitate este cea mai mare valoare,  - conchide dr. Ion Botgros.
Tudor Colac,
doctor în etnologie

Înapoi
Înainte
Comentează aici

0 comentarii: