Acesta
este și titlul cărții de autor apărută în 2017, la împlinirea vârstei de 75 de
ani, generic având și specificarea „Interferențe științifice și spirituale”.
Această îmbinare ar putea provoca semne de întrebare nu numai pentru consătenii
de la Costiceni, care, în mare parte, nici nu-l prea cunosc pe Ion Botgros
(unii tineri chiar iscodindu-mă dacă, eventual, ar fi vre-o rudă cu muzicianul
Nicolae Botgros (sic!)). Pe de altă parte, și mulți dintre specialiștii în
domeniul educației, în discuțiile purtate, și-au exprimat deschis admirația
pentru prodigioasa activitate desfășurată cu abnegație și discernământ de către
doctorul în științe fizico-matematice Ion Botgros, conferențiar universitar,
personalitate notorie afirmată în țară și după hotare. Dacă vărul său, Ion
Vatamanu, constituie un reviriment în domeniul chimiei și al poeziei, trebuie
să recunoaștem că savantul Ion Botgros, având ca domeniu predilect de cercetare
pedagogică fizica, a contribuit esențial la pedagogizarea inovativă a acestei
discipline de studiu, în primul rând, prin eficientizarea activităților de
predare-învățare a fizicii în școală, promovând aprofundat conceptul unității
producerii cunoașterii, competența ca sistem integrator și optimizator,
competența cunoașterii științifice, importanța abordării pluri- și
interdisciplinarității în formarea acestei competențe, învățarea de tip
integrat ș.a.
Și, dacă
lumea științifică și mediile pedagogice de dincolo de Mămăliga, dintre Prut și
Nistru, dar și pe plan internațional, îi cunosc realizările în elaborarea și
argumentarea teoretică și praxiologică, respectiv adoptarea modelului teoretic
și dezvoltarea reformei curriculare la nivelul unității de învățământ, de ce să
„tăinuim” aceste descoperiri didactice de cei de la baștina Domniei Sale?
Și, mai
ales, ce se ascunde în acea formulare „puterea de a fi tu însuți” privită prin
prizma unor interferențe științifice și spirituale?
FIȘIER BIOGRAFIC
Ion Botgros s-a
născut la 24.08.1942, din părinți
români Vasile și Daria Botgros – oameni de frunte în sat.
1949 – 1959 Studii la școala
medie de cultură generală din satul Costiceni.
1964 Absolvește cu mențiune
Facultatea de Fizică și Matematică (secția Fizică),
Universitatea de Stat din Moldova.
1965 – 1966 Efectuează un
stagiu profesional la Institutul de Fizică și Tehnică din or. Leningrad,
specializându-se în Fizică și Tehnologia
monocristalelor semiconductoarelor de tipul TlSbS2 și TlSbSe2.
24.11.1976 Conferirea
titlului de doctor în științe fizico-matematice (Academia de științe;
conducător științific – Amos Ceban, doctor habilitat în științe
fizico-matematice). Tema tezei: Obținerea
și cercetarea proprietăților fizice ale monocristalelor
de tipul TlSbS2 și TlSbSe2.
01.09.1985 – 15.08.1991 Continuă
activitatea științifică în domeniul educației în cadrul Institutului de
Perfecționare a Cadrelor Didactice, or. Chișinău, în calitate de conferențiar
universitar la Catedra de Matematică și
Științe Exacte. Elaborează primele lucrări în domeniul educației.
16.08.1991 – 16.08.1999 Cercetător
științific principal, Institutul de Științe Pedagogice și Psihologice, or.
Chișinău. În această perioadă este conceptualizată disciplina integrată Științe, implementată în învățământul
preuniversitar: începând cu anul 1996 – la treapta primară (cl. a II-a – a
IV-a) și cu anul 2000 – la treapta gimnazială (cl. a V-a).
16.08.1999 – 01.01.2005 Șef
laborant Curriculum, Institutul de
Științe ale Educației, mun. Chișinău. În această perioadă, sub conducerea sa,
este elaborată prima monografie ce vizează dezvoltarea curriculumului în
Republica Moldova: Curriculumul școlar:
proiectare, implementare și dezvoltare, editată în anul 2007. În cadrul
proiectului Reforma învățământului
secundar-general, s-a deplasat în toate centrele raionale din țară,
promovând ideile inovatoare ale reformei curriculare, având întâlniri cu
specialiști de la direcțiile de învățământ și profesori. Anume atunci are loc
trecerea de la programele analitice la curricula școlare.
01.01.2006-31.12.2010 Șef sector Științe Reale, Institutul de Științe ale
Educației, mun. Chișinău; participă la dezvoltarea curricula școlare în
contextul formării competențelor.
2005 – 2014 Secretar
științific al Seminarului Științific de profil din cadrul Institutului de
Științe ale Educației.
01.01.2011-31.12.2014 Șef sector Educație Științifică, Tehnologică și Fizică,
Institutul de Științe ale Educației.
Sunt reproiectate manualele școlare la disciplina Fizică clasele a VII-a – a
IX-a și clasele a X-a – a XII-a (profil umanist) în viziunea metodologiei de
formare a competențelor școlare specifice disciplinelor reale. Tot în această
perioadă este promovată ideea proiectării curricula școlare integrate Științe, clasele a X-a – a XII-a, profil
umanist.
01.01.2004 – până în prezent Cercetător științific coordonator, sectorul Calitatea Educației,
Institutul de Științe ale Educației.
Autor și coordonator 1.
Concepția disciplinei școlare Științe
pentru clasele a II-a – a IV-a și a V-a;
2. Curriculum la Științe pentru clasele a II-a – a IV-a
și a V-a;
3. Curriculum la Fizică pentru clasele a VI-a – a IX-a și
clasele a X-a – a XII-a.
Autor de manuale 1. Științe, clasele a II-a – a IV-a și a
V-a;
2. Fizica, clasele a VII-a – a IX-a și
clasele a X-a – a XII-a (profil umanist).
Cercetarea științifică având o
vechime de peste cinci decenii este materializată în cca 280 de lucrări editate
în țară și peste hotare, inclusiv: 4 monografii, 70 de articole în reviste
naționale, 52 de manuale școlare în limbile română și rusă, 15 documente de
politici educaționale la disciplina Fizică
(treptele gimnazială și liceală) și Științe
(clasele a II-a – a IV-a și a V-a), 42 de ghiduri metodologice pentru
profesori, participări cu comunicări în domeniul educației la 45 de conferințe
naționale și internaționale.
Coordonator al proiectelor naționale:
·
Repere psihopedagogice ale proiectării, implementării și dezvoltării
curriculumului preuniversitar în Republica Moldova;
·
Probleme generale ale formării și dezvoltării competențelor școlare la
disciplinele reale;
·
Moduri și procedee de optimizare a procesului educațional în învățământul
general din perspectiva societății competitive.
Conducător științific: patru teze de doctor în
științele educației și peste 30 de teze de masterat.
-
Dintre mai multe proiecte realizate să ne oprim la doar
unele. SINTEZE LA PROIECTUL DE CERCETARE intitulat „Repere psihopedagogice ale
implementării, evaluării și dezvoltării curriculumului preuniversitar în
Republica Moldova”. Ce aveți de spus?
-
Reforma învățământului inițiată în 1996 se prezintă ca un
eveniment social-politic și cultural și se caracterizează printr-o trecere
treptată și echilibrată la un învățământ descentralizat, nondirectivist, bazat
pe colaborarea administrației de centru cu administrația unității școlare.
Perspectivele reformei sunt reflectate în legea învățământului, concepțiile și
curricula disciplinelor școlare. Prin urmare, proiectul Repere psihopedagogice ale implementării, evaluării și dezvoltării
curriculumului preuniversitar în Republica Moldova, implementat în cadrul
laboratorului Curriculum al
Institutului de Științe ale Educației, este necesar pentru o mai bună derulare
a reformei învățământului. Cercetarea include studii teoretice, aplicative și
experimentale de definire, proiectare, implementare, dezvoltare a
curriculumului școlar în învățământul general. Din perspectiva conceptualizării
teoretice, aceasta pune în valoare noi aspecte semnificative de teorie a
curriculumului, argumentează în cele trei planuri – teorie, practică și
dezvoltare – conceptul de curriculum școlar, relizând diferențieri
epistemologice ale curricula disciplinare în cele patru domenii ale
construcției curriculare: științific, artistic, estetic și tehnologic.
Datorită importanței domeniului investigat și abordării
teoretico-praxiologice complexe a acestuia, cercetarea marchează realizarea
unei etape noi a reformei învățământului – implementarea conceptelor – și
adeverește funcționarea unui învățământ general înnoit substanțial, conform
conceptului educațional modern.
-
Apreciabil faptul că – la orice moment de restructurare a
învățământului – cercetătorul Ion Botgros a fost parte din echipele de
reformatori ai educației și formării, întrucât a știut să adere fără rezerve la
noile tendințe și evoluții în domeniu, dar, mai ales, a avut viziune asupra
perspectivei de schimbare a procesului și sistemului de învățământ, optând
întotdeauna pentru o abordare în sistem a tuturor componentelor acestuia, fiind
de părerea că înainte de orice demers de schimbare trebuie analizate critic
acțiunile din trecut (atât din spațiul autohton, cât și din cel internațional),
păstrate cele care dau consistență și profunzime acțiunii educative și
obligatoriu experimentate noile demersuri de schimbare, înainte ca acestea să
fie implementate.
În sinuoasa evoluție a științei pedagogice din Republica Moldova și din
Ukraina pe calea reformelor, domnul Ion Botgros a știut întotdeauna să se situeze
pe poziții novatoare, aducându-și din plin contribuția la dezvoltarea unor
astfel de concepte-cheie, cum ar fi: curriculum,
proiectare curriculară, dezvoltare curriculară,
oprimizarea curriculumului, învățare integrată, competență școlară, unitate de
învățare ș.a. A elaborat și coordonat mai multe proiecte de cercetare
științifică, toate cu referire la problematica curriculumului școlar și a
dezvoltării curriculare, între care: Probleme
generale ale formării și dezvoltării competențelor școlare la disciplinile
reale (2006-2010); Moduri și procedee
de optimizare a procesului educațional în învățământul preuniversitare din
perspectiva societății bazate pe cunoaștere
(2010-2014), în cadrul cărora au fot realizate valoroase studii de analiză și
sinteză, modele și metodologii de intervenție pedagogică, recomandări
judicioase și sugestii privind dezvoltarea curriculară. Între acestea,
evidențiem valoarea științifică a monografiilor: Competența școlară – un construct educațional în dezvoltare (2010),
Metodologia de optimizare a
curriculumului școlar (2015), precum și ghidul metodologic Competența de cunoaștere – sistem
organizatoric (2015), la care Domnia sa a trudit ca autor și coordonator.
Aceste și alte lucrări ilustrează o veritabilă experiență complexă,
coerentă și de durată, saltul făcut de cercetarea pedagogică realizată sub
coordonarea sa de la un curriculum centrat pe obiective la un curriculum
centrat pe competențe, în care competența
școlară este văzută ca un construct,
la a cărei edificare trudește educația, în general, și fiecare disciplină de
învățământ, în parte, care demonstrează, totodată, faptul că domnul Ion Botgros
rămâne fidel și consecvent aceleiași teme de cercetare, fiind un adept ferm al
curriculumului axat pe competențe și al posibilităților reale de dezvoltare a
acestuia prin implementarea unei pedagogii axate pe formarea-evaluarea de
competențe.
În ceea ce privește domeniul său predilect
de cercetare pedagogică – fizica, se poate afirma că anume domnul Ion
Botgros este cel care a contribuit esențial la inovarea curriculară a acestuia
sau, mai bine spus, la pedagogizarea
pe nou a acestei importante discipline de studiu, anume prin didacticizarea noilor concepte
pedagogice, cum ar fi: unitatea producerii cunoașterii, competența ca sistem
integrator și optimizator, competența de cunoaștere științifică, rolul
interdisciplinarității în formarea acestei competențe, învățare de tip integrat
și altele, care au condus la eficientizarea activităților de predare-învățare a
fizicii în școală.
În acest sens, Domnia sa poate fi încadrat printre primii autori de
curriculum și manuale, după cei de la disciplina Limba și literatura română,
sesizând scopul și finalitățile comune, dar și conexiunile dintre disciplinele
exacte, a îndrăznit „să spargă” frontierele dintre acestea, să răstoarne
tiparele gândirii „monodisciplinare” împărțite strict pe materii didactice și
să propună o abordare integralizată a învățării, printr-o organizare modulară,
de tip interdisciplinar, a conținuturilor educaționale. De aceea, cred că cele
mai importante realizări ale Domniei sale, de care chiar știu că și dânsul este
foarte mândru, sunt manualele școlare elaborate în această viziune integratoare, pentru disciplina Fizică pentru cl. VII-XII (profil umanist) și cele de Științe (cl. I-IV), în care a transpus
gândirea și cultura sa fizico-matematică.
-
Științele educației s-au afirmat ca
sistem complex și, respectiv, presupun o abordare specifică a diferitor
niveluri distincte de învățământ...
-
Științele educației reunesc trei domenii mari de
profesionalizare: Pedagogia, Psihopedagogia specială și Pedagogia
învățământului primar și preșcolar.
Doritorii de a îmbrățișa unul din cele trei domenii prin studii
universitare specializate, mai întâi trebuie să înțeleagă și să conștientizeze:
* Pedagogia
înseamnă, prin licență, o carieră în educație și formare, lucrând cu copii sau
cu adulți, dar și în consiliere și pedagogie socială. Programele de master
vizează specializări în management și evaluare, training, consiliere și
dezvoltarea carierei, strategii inovative de învățare;
* Psihopedagogia
specială este focalizată mai ales pe asistarea, educarea și terapia
persoanelor cu nevoi speciale, oferind la master specializări în domenii precum
incluziunea școlară și socială, terapia logopedică ș.a.;
* Pedagogia
învățământului primar și preșcolar formează cadrele didactice pentru
grădinițe și școli primare, iar la nivelul de master specializează în domeniul
politicilor și strategiilor specifice acestor niveluri de învățământ.
Urmează Școala Doctorală, care te poate conecta cu cercetarea avansată din
domeniile respective și oferă oportunități de acces într-o zonă academică și
profesională cu mare impact.
-
Să revenim la chestiunea fuziunii dintre straturile științifice
și cele spirituale în ansamblul interferențelor ce țin de conceptul general al
cunoașterii și învățământului, de problema evoluției calității educației, de
care, în finală, depinde și calitatea vieții umane...
-
Cred că ar fi una dintre problemele-cheie de care ne
preocupăm.
În prezent este foarte importantă misiunea de a promova cultura învățării
permanente, contribuția la creșterea calității educației prin activități de predare-învățare și
cercetare-acțiune. Unul din deziderente constă în a oferi celor care învață
oportunitatea deschiderii către căutare și schimbare prin experiențe de
învățare autentică și reflecție. Misiunea la care ne refeream în contextul de
mai sus se împlinește atât prin deschiderea către colaborare cu agenții
educaționali din țară, cum ar fi grădinițe, școli, licee, gimnazii, centre de
excelență etc, cât și prin parteneriate de învățare și cercetare cu instituții
educaționale europene, acestea din urmă având relații destul de solide cu
centrele universitare de la noi.
Științele educației, la etapa actuală reprezintă forțe ale schimbării și
dezvoltării sănătoase a societății și a oamenilor. Ele te învață cum să îți
valorifici mintea, cum să te cunoști pe tine și să-i înțelegi pe ceilalți, cum
poți să devii valoros prin educație și cum poți adăuga valoare celor din jur.
Dar asta se poate întâmpla numai dacă te vei înțelege mai bine pe sine/tine și
lumea în care trăim.
În secolul XXI nu mai poate fi pusă la îndoială dezideratul promovării
libertății în gândire și a adevărului științific în școală sau necesitatea
umanizării învățământului și dezvoltării integralizate a competențelor școlare,
implicit a celei de cunoaștere științifică prin intermediul disciplinelor
reale.
-
Vă cunoaștem de decenii bune drept un militant pentru
reformarea învățământului, aflat în avangarda cercetării pedagogice,
„îngrijorat de degradarea ființei umane și a relațiilor interpersonale”, așa
cum califică această stare de lucruri dr. conferențiar cercetător Maria
Hadârcă. Aceeași distinsă personalitate remarcă studiile și articolele
științifice „atent elaborate și structurate coerent, care se deosebesc prin
rigoarea argumentației și claritatea expunerii, căutând noi soluții pentru creșterea calității în învățământ și visează
frumos la o nouă paradigmă de reumanizare
a individului în societatea cunoașterii, capabilă să transforme știința în
conștiință”, astfel consăteanul nostru dr. Ion Botgros fiind recunoscut drept
unul din pilonii de rezistență și didacticienii de forță în științele moderne
ale educației.
Cum ar fi posibil de a înțelege mai lesne individualitatea creatoare, de a
pătrunde în universul științific și spiritual al cercetătorului Ion Botgros?
Răspunsul ni-l dă parțial și dr. Ludmila Franțuzan, discipolă și colegă a
savantului, care caracterizează personalitatea distinsului profesor prin trei
dimensiuni: omul, cercetătorul și pedagogul. Unicitatea spiritului se datorează
evoluției sale interioare, experienței unui om impulsionat de măreția
cunoașterii, pe care o oferă la rândul său celor din jur. Atitudinea optimistă
ce îl caracterizează este alimentată de voința de a face, de decizia de a
participa, de a lupta și învinge.
Dr. L. Franțuzan constată, că „explorând lumea prin cunoaștere, I. Botgros
dobândește dimensiuni simbolice în cadrul științelor educației” și identifică
trei laturi ce-i caracterizează personalitatea cercetătorului prin prisma
domeniului de cunoaștere: intuitivă,
demonstrativă și sensibilă.
Cunoașterea intuitivă se manifestă prin noutatea și originalitatea ideilor pe care cercetătorul
le aduce în științele educației. Raționalitatea și coerența ideilor izvorâte
din gândirea logică au o trăsătură comună – ele pot fi adevărate sau false.
Omul de știință ce caută adevărul este supus mereu încercării de a demonstra
veridicitatea rezultatelor obținute. Deci cunoașterea
demonstrativă confirmă adevărul științific „care rezistă la proba
experienței”. Cunoașterea sensibilă
se referă la emoții, trăiri, sentimente manifestate voluntar sau involuntar de
către dl I. Botgros în căutarea adevărului. Or, emoțiile, indubitabil, sunt
imboldul spre cunoaștere, ce influențează direcția cercetării și determină
finalitatea științifică.
Competența de cunoaștere științifică concepută și promovată de cercetător
în domeniul educației științifice are la bază viziunea rațională și empirică
asupra cunoașterii naturii. Această competență reprezintă o valoare
educațională complexă și este orientată spre înțelegerea științifică a
diferitelor aspecte ale realității obiective, ale existenței umane, derivând din
epistemologia disciplinelor școlare: Fizica,
Biologia, Chimia. Înzestrarea elevilor cu această competență devine o
necesitate, într-o era a schimbărilor permanente, ce le va permite să se
adapteze la modificările rapide ale societății, indiferent de domeniul de
activitate. Argumentarea teoretică și praxiologică a competenței respective a
orientat spre o nouă etapă de dezvoltare a Curriculumului preuniversitar la
disciplina Fizica și a conturat o
nouă metologie de proiectare a manualului școlar.
În ceea ce privește abordarea integrată a disciplinelor școlare, dr. I.
Botgros conferă acestui domeniu o viziune aparte specifică spațiului
basarabean. Promovarea disciplinei integrate în interiorul unui învățământ
organizat monodisciplinar a creat dificultăți suplimentare, dar datorită
spiritului de echipă și profesionalismului coordonatorului grupului de lucru a
fost posibilă implementarea eficientă a disciplinei integrate Științe. Disciplina integrată Științe (treapta primară – clasele a
II-a – a-IV-a și treapta gimnazială – clasa a V-a) este implementată deja de
două decenii și asigură fundamentele educației științifice necesare pentru
studiul ulterior al disciplinelor particulare Fizică, Biologie, Geografie și Astronomie.
Raportul Comisie Delors de sub egida UNESCO subliniază necesitatea unei
educații integrale a ființei umane, care presupune să învățăm să cunoaștem, să
facem să trăim împreună și să învățăm să fim fără a neglija dimensiunea
transpersonală. În acest sens, originalitatea cercetătorului Ion Botgros se
manifestă prin promovarea unui curriculum transdisciplinar pentru treapta
liceală ce ar integra disciplinele Fizica,
Biologia și Chimia. Acest curriculum promovează ideea umanizării educației
științifice prin redescoperirea esenței umane, a valorilor morale, dar nu
tehnoștiința, care este în total decalaj cu ființa umană. Or, „educația în
postmodernitate este mai mult ca oricând preocupată de problema valorii ”.
Generalizările teoretice, studiile științifice și reflecțiile praxiologice
privind modalitățile de dezvoltare a educației sunt promovate de către
cercetător prin cursuri și stagii de formare profesională continuă a cadrelor
didactice, de masterat și postuniversitare de doctorat, prin seminare
republicane. Grație entuziasmului tinerilor cercetători, dl Ion Botgros a
reușit să construiască de-a lungul timpului și o școală științifică, în
domeniul educației care înglobează mai mulți doctoranzi și masteranzi,
nenumărate teze de recalificare. Tot aici putem include și profesorii de fizică
care au susținut teze pentru obținerea sau confirmarea gradului didactic.
Cercetarea științifică este un proces fără sfârșit despre care nu vom putea
spune niciodată cum va evolua, - ni se destăinuie dr. Ion Botgros. Dar
întotdeauna adevărul este relevant,
iar tot ce poți face pentru el este să-l aperi cu demnitate. Sau, pentru a fi
tu însuți, trebuie să poți să mori câte
puțin și să te reinventezi permanent,
căci puterea de a fi tu însuți o
dobândești prin dăruire și efort. Nu este deajuns să dorești, trebuie să te dăruiești,
doar așa vei avea certitudinea împlinirii personale.
Știința reală se ține pe entuziasmul nerăsplătit al unor oameni cu care
poți constitui un întreg. Un astfel de entuziasm îl caracterizează și pe dr.
Ion Botgros: drumul cunoașterii pe care l-a parcurs i-a dat certitudinea
împlinirii. A fi om de știință înseamnă, prin definiție, a fi un om cu
identitate, cu personalitate, iar personalitate este cea mai mare valoare, - conchide dr. Ion Botgros.
Tudor Colac,
doctor în etnologie
0 Comentarii