Ion Sârbu: „Și în Italia zvonul zurgălăilor îmi aminteşte de jocul ciocănelelor la ţambal...”

Ion Sârbu:  „Și în Italia zvonul zurgălăilor îmi aminteşte de jocul ciocănelelor la ţambal...”

Ion Sârbu s-a născut la 17 noiembrie 1954 la Costiceni, din părinţii Anton al lui Ion Sârbu (1920-1987) şi mama Sârbu – Anastas Vera a lui Vasile Anastas (1925-1990).

*1961-1969, absolvă opt clase la şcoala medie din satul Costiceni, raionul Nouasuliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina;

*1969-1973, student la colegiul de muzică din or. Cernăuţi, calificarea profesor de muzică, dirijor de orchestră;

*1978-1983, student la Institutul de Stat al Artelor “Gavriil Muzicescu” din Chişinău; calificarea profesor de muzică, dirijor al orchestrei de muzică populară.

Activitatea de muncă

*15-08.1973 – pedagog de ţambal la şcoala de muzică pentru copii din or. Nouasuliţă, reg. Cernăuţi.

*25.10.1973 – înrolat în serviciul militar în termen;

*01.12.1975 – pedagog de ţambal la Şcoala de muzică pentru copii, or. Nouasuliţă;

*20.08.1976 – artist în orchestra Ansamblului de cântece şi dansuri al Bucovinei de la Filarmonica din Cernăuţi;

*16.08.1977 – pedagog de ţambal în filiala Costiceni a SMC din or. Nouasuliţă;

*11.09.1978 – pedagog de ţambal la Şcoala de muzică din Chişinău, secţia serală;

*11.05.1981 – conducător artistic al ansamblului vocal de la căminul cultural al Uzinei de tractoare din Chişinău;

*06.08.1983 – director al şcolii de muzică pentru copii din satul Podvirna raionul Nouasuliţă;

*11.01.1988 – şef al Secţiei raionale de cultură din r-nul Nouasuliţă;

*01.04.1990-1999 – director al şcolii de muzică pentru copii, or. Nouasuliţă. Mai mulţi ani conduce activitatea orchestrei de muzică populară a copiilor de la ŞMC din or. Nouasuliţă şi a Orchestrei de muzică populară (maturi) de la Casa raională de Cultură din or. Nouasuliţă.

Fiind cu zece ani mai mic decât fratele Vladimir, ţambalist afirmat între timp, şef al catedrei de instrumente populare la Institutul de Stat al Artelor „Gavriil Muzicescu” din Chişinău, şi Ion îşi pune gând să devină ţambalist, însă nu unul simplu. Într-o discuţie cei doi fraţi evocă personalitatea lui Gheorghe Pantazi, cu presupuse posibile rădăcini la Dumenii Costicenilor. Acesta, născut într-o familie de muzicanţi, a studiat ţambalul după 1920 cu renumitul instrumentist Lică  Ştefănescu. În anii celui de-al doilea război mondial Gh. Pantozi concertează frecvent la Radio Bucureşti, mai ales în emisiunea „Ora răniţilor”, iar după 1950 este ţambalist în Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Doina” al Armatei, dirijor Dinu Stelian. Se mai ştie că prin anii 1954-1955 era unicul profesor de ţambal la şcoala de muzică nr. 1 din Bucureşti, în prezent liceul de muzică „Dinu Lipatti”. A efectuat turnee în peste 20 de ţări ale lumii. Prin anii 1950-1960 Toadere Captari, dirijorul orchestrei din Costiceni avea în colecţia sa un disc de gramofon de la Electrecord cu aranjamente şi interpretare la ţambal de Gh. Pantazi. Iar Hora de concert înregistrată cu orchestra dirijată de Nicu Stănescu în executarea sa era de mare popularitate.

Până la cei doi fraţi Sârbu, la Costiceni au promovat ţambalul Pavel Tăutu din Şendreni şi Gheorghe Agrachinei din Marșinţi. Doi dintre elevii lui Ion Sârbu din clasa ţambal, Vasile Colac şi Alexandru Raţă, pe atunci în clasa a 8-a, îşi amintesc cum profesorul lor exersa ore neîntrerupte, desăvârşindu-şi tehnica. Dar iată că în preajma Olimpiadei optzeciste conducerea gospodăriei agricole locale a decis să prezinte la concertul-bilanţ la raion şi un AVI, ansamblu vocal-instrumental la modă în acei ani. Zis şi făcut: au procurat expres chitară solo, chitară bas şi „ionică” – orgă electrică, misiunea de a organiza noul colectiv revenindu-i pedagogului ŞMC Ion Sârbu, care cânta la chitară bas, la chitară solo – Vologhiţa Govornean, Vasile Chiriac – la tobe/ percuţie, Victor Rotaru – la orgă, solist vocalist fiind Vologhiţa Captari, fiul cunoscutului primaş de lăutari Toadere al lui Ionică al lui Nistor Captari. Moda AVI-urilor a trecut, ca şi olimpiada... A rămas dragostea pentru ţambal şi dirijatul orchestrei de muzică populară. Acelaşi elev de clasa a 9-a, Vasile Colac, în prezent colonel de poliţie, îşi aminteşte cum a participat la concurs interpretând la ţambal o horă acompaniat la pian de Ion Sârbu. De alt fel, ataşamentul pedagogului şi dirijorului Ion Sârbu pentru copii este, într-un fel, proverbial, maestrul ştiind să motiveze şi să stimuleze atitudinea discipolilor şi colegilor faţă de muzică. Bunăoară, elevii stăruitori, mai ales începătorii, se bucurau când erau răsplătiţi de pedagog cu ... câte o bomboană. Copilul nu începea exersarea la ţambal până nu însuşea istoria instrumentului, răspunzând corect la câteva întrebări:

* o primă mărturie a prezenţei ţambalului în Europa ar fi imaginea murală a instrumentului pe una din frescele catedralei Santiago de Compostela;

* în diferite ţări instrumentul are denumiri diferite: zimbal – în Germania, tsymbaly – în Ucraina şi în Rusia, dar şi în Bielarusi, cimbal – în Cehia, cimbaly wegierskie – în Polonia, cimbalom – în Ungaria, cimbale – în Slovenia etc.;

* cea mai veche mărturie a ţambalului în spaţiul cultural românesc datează din anul 1538, când Ştefan Lăsustă, domn al Moldovei, primeşte cu prilejul instaurării în scaun o tobă şi un ţambal;

* ţambalagii renumiţi: Toni Iordache, Vladimir Sârbu, Sergiu Creţu, Vasile Crăciun, Victor Copacinschi, Anatol Golomoz ş. a.;

* sunt diferite tipuri de ţambal: ţambal mic pe picioruşe, ţambal portabil la gât cu o curea, ţambal mare de concert.

Bineînţeles, elevii pot vedea ţambalul mic în expoziţie la Muzeul satului Costiceni, instrument donat muzeului de autorul acestor rânduri.

Într-o perioadă orchestra de muzică populară de la Casa raională de cultură Nouasulița, formaţie condusă de Ion Sârbu, avea faima celei mai performante orchestre de muzică populară din spaţiul bucovinean. Lucru adevărat, nucleul acestui colectiv artistic îl formau tot lăutarii din Costiceni ... În 1996 orchestra devine laureată a Festivalului republican din Ucraina. A rămas de pomină și spectacolul susținut la Daugavaspils.

În activitatea sa artistică această orchestră avea un specific ce a fost impus de factorii de la conducere, cu un pronunţat spirit ideologic. Pe lângă creaţiile folclorice, repertoriul trebuia să valorifice lucrări ale compozitorilor contemporani ale popoarelor URSS, cu tematică ce glorifica partidul şi conducătorii lui, viitorul luminos şi alte subiecte de serviciu. Această tematică era obligatorie la compartimentul „creaţii contemporane, cântece de viaţă nouă”. Și orchestra de muzică populară din Podvirna condusă de Ion Sârbu în perioada 1982-1988 a obținut rezultate remarcabile. Nu întimplător, după 1985 Ion Sârbu îi oferă la Podvirna condiții propice pentru activitatea pedagocică și artistică renumitului nostru consătean Toadere Captari. Meritul muzicianului şi dirijorului Ion Sârbu constă în valorificarea fondului tradiţional clasic al folclorului românesc instrumental şi vocal, în promovarea instrumentelor muzicale naţionale – parte integrantă a organologiei autohtone şi a unui repertoriu românesc select, precum şi a talentelor din popor descoperite şi susţinute. Cei doi fraţi muzicieni de elită, Vladimir şi Ion Sârbu sunt un model de slujire culturii muzicale româneşti, adevăraţi fii ai satului nostru Costiceni.

... Deşi, trebuie să știm, în prezent Ion Sârbu alintă auzul italienilor într-o orchestră din Milano cu melodii de la Costiceni, de pe valea Prutului.

Dr. Tudor COLAC