„Pe timp de noapte”. Poezie închinată memoriei victimelor deportărilor staliniste

„PE TIMP DE NOAPTE”... Poezie semnată de Zinaida Smochină-Rotaru, poetă și scriitoare din Costiceni, închinată memoriei românilor deportați în gulagurile siberiene, Kazahstan și alte regiuni îndepărtate ale fostei URSS.

Pe timp de noapte păgânii 

Prin case navală au dat. 

Fără pic de milă 

Au scos lumea forțat. 

Fără pâine, fără sare 

I-au dus în depărtare, 

Prin pustiuri au murit 

Nimenea nu i-a jelit. 

Nici la groapă nu i-au dus, 

La cap cruce nu le-au pus, 

Îngropați în zăpadă

Fiind lupilor pradă. 

Carnea de pe trupul lor 

A fost hrana corbilor. 

În Siberia de gheață 

Rar cine a scăpat cu viață, 

Deportați fără de vină, 

Duși în țară străină, 

În vagoane i-au urcat, 

Ușile au încuiat: 

În vagoane pentru boi, 

Să nu mai vină înapoi. 

Tot cu chinuri și plâns 

Prin pustiuri au ajuns, 

Pe cele locuri la muncă 

Nimenea să nu ajungă. 

În bărăci ei trăiau, 

Ploșnițele îi mâncau, 

De frig și foame sufereau, 

Pe zi cu sutele mureau. 

Cine s-a întors acasă 

Nu găsi nici gard, nici masă, 

Casele fiind dărâmate 

Ușile scoase și furate. 

Sărmanii au fost și au rămas 

Tot cu lacrimi pe obraz. 

Cât de mult au muncit 

Până când și-au revenit. 

Să nu aibă nimenea așa chin 

Nici șarpele cu venin – 

Așa soartă blestemată 

Să n-aibă nimeni niciodată.