Foto: Andrian Nicorici

Prutule, cu valuri multe
(Poezie de Daria Apopii)

Prutule, cu valuri multe,
Izvorăști din deal de munte.
Și-n al tău val înspumat
Multe lacrimi ai aflat.

Cu a ta lacrimă sărată,
Ai scăldat Lunca odată,
Când pe malul stâng al tău,
Sângele curgea pârâu.

Chiar și pietrele plângeau
De aceia, ce vedeau.
Pământul întreg gemea,
Lunca jalnic fremăta.

Căci cădeau frații români,
Omorâți de hoți străini.
Au venit să cotropească
Glia noastră strămoșească.

De la Cernăuți la vale,
Ți-au închis apele tale,
Maluri dragi îndepărtate
Fără soră, fără frate.

Mult a suferit românul,
De când a venit străinul,
Astăzi malul stâng al tău,
Este îndoliat mereu.

Mulți găsesc drum de scăpare,
Prutule-n apele tale.
Căci războiul nesfârșit
Mulți bărbați a omorât,
Familii a destrămat
Și viața ne-a schimbat.

11.03.2023