Cum un copil mic l-a pedepsit pe un răufăcător mare

Cum un copil mic l-a pedepsit pe un răufăcător mare
 Într-un mic sat din raionul Hliboca, trăia un bărbat de vreo 30 de ani, căruia îi plăcea să facă rău la multă lume. Îşi alegea victimele printre oamenii cei mai neputincioşi - bătrâni singuratici, copii, persoane bolnave... Într-o seară l-a întâlnit în calea sa pe un tânăr invalid şi l-a bătut crunt. În altă zi, văzând că un consătean şi-a lăsat motocicleta pe toloacă, a pândit când nu era nimeni pe aproape şi a scos tot ce se putea din ea. Nu trecea zi ca acest nătărău să nu pricinuiască pagube oamenilor cumsecade.
Casa lui se afla pe un deal, unde locuiau mai mulţi oameni credincioşi. Nu avea cine să-l pedepsească pe răufăcător, căci acei credincioşi considerau că numai unul Dumnezeu este judecătorul oamenilor. Acel netrebnic avea casă nouă, dar fără fântână în curte. Aducea apă de la un vecin credincios, într-o vară, fiul acelui vecin a primit cadou de la taică-său o bicicletă. De mare bucurie, băiatul nici n-a mâncat în acea zi, ci s-a dus să se plimbe cu bicicleta. Când l-a răzbit foamea, a rezemat bicicleta de gardul de la drum şi a intrat în casă să mănânce. Chiar atunci vecinul răufăcător venea după apă. Şi după cum îi era năravul, n-a putut trece nepăsător pe lângă bicicleta copilului. El a răsturnat-o şi s-a aşezat pe ea cu toată greutatea sa. Tocmai când băiatul a deschis portiţa, vecinul s-a ridicat de pe bicicleta distrusă.
Tatăl i-a spus fiului amărât că Dumnezeu îl va pedepsi pe acest om rău. Dar copilul nu era dispus să aştepte până îi va face Dumnezeu dreptate. El vroia ca vinovatul sau taică-său să-i cumpere altă bicicletă. Aşa cum toţi infractorii sunt şi mincinoşi, vecinul s-a jurat că n-are nici o vină.
Băiatul, înţelegând că nimeni n-are de gând să-i cumpere altă bicicletă şi nici dreptatea lui Dumnezeu nu poate să aş­tepte, a hotărât să se răzbune singur. Dar cum? Mai întâi, a început să se roage la Dumnezeu cu mare evlavie ca să-i dea înţelepciune pentru a-şi pune planul în aplicare. Tot timpul liber, copilul îl urmărea pe vecin, observându-i fiecare mişca­re. Stând ascuns după gard, băiatul a observat că răufăcătorul merge întotdeauna numai pe partea dreaptă a drumului. Un detaliu important e că acel drum era îngust şi, din cauza ape­lor ce se revărsau primăvara, ajunsese cu un metru mai jos de grădinile oamenilor. Iar iarna, când viscolea, zăpada se aşeza uniform, drumul devenind la nivelul grădinilor sau chiar mai sus de acestea. Folosindu-se de aceste împrejurări, băiatul a săpat în zăpadă o groapă pe partea dreaptă a drumului, pe unde trebuia să meargă omul rău, purtând pe umeri coromâsla cu căldările pline. Deasupra a pus crengi şi le-a acoperit cu un strat de zăpadă, ca să nu se observe şi s-a pus la pândă. Când bărbatul s-a prăbuşit în groapă, iar apa din căldări l-a scăldat bine, băiatul a intrat mulţumit în casă.
Dar şi tatăl copilului a avut dreptate, căci adevărata pedeapsă a venit mai târziu de la Dumnezeu. Răufăcătorul a trecut la cele veşnice la vârsta de numai 43 de ani, adeverindu-se spusele Bibliei că oamenii sângeroşi şi vicleni nu vor ajunge nici la jumătatea vieţii lor.
Toate acestea nu sunt poveşti, ci o istorie adevărată, auzită chiar de la micul copil de odinioară. Acum el este om în toată firea - cuminte, cinstit şi milostiv.

Maria Sucevan-Şotropa,
Costiceni, raionul Noua Suliţă
Sursa: Zorile Bucovinei -  26, 7 mai 2014
Imagine: desenegratuite.blogspot.com

Comentarii

Activitățile noastre

Fototeca Valea Prutului (Fotografii Vechi)

Hărți vechi

Statistici

Free counters!

Parteneri media