De vorbă cu Eugen Doga: „Sunt primul critic al creaţiilor mele”




De vorbă cu Eugen Doga: 
„Sunt primul critic al creaţiilor mele”
-Prezentaţi-vă cititorilor noştri.
Eugen Doga, compozitor, Artist al Poporului din uniunea sovietică, Laureat al Premiului de Stat al Republicii Mol­dova, academician.
-Principala dumneavoastră trăsă­tură de caracter.
Perseverenţa
-Credeţi în vise? Ce visaţi în co­pilărie?
Visam că zbor. Şi nu demult am visat că zbor, însă visul a trecut în altă fază.
-A cui părere preţuiţi cel mai mult în activitatea dumneavoastră?
Cea proprie, fiindcă sunt primul critic al creaţiilor mele.
-Dacă aţi fi preşedintele ţării, ce-aţi face în primul rând?
N-aş fi preşedintele ţării, căci sunt preşedintele muzicii.
-Care slăbiciuni omeneşti nu puteţi să vă refuzaţi?
Să râd, să mânânc, să nu fac nimic (râde), deoarece din lipsă de timp nu le reuşesc pe toate.
-Întotdeauna spuneţi ceea ce gân­diţi?
Limba este duşmanul meu.
-Ce vă oboseşte cel mai mult?
Tâmpenia.
-Vă este caracteristică dictatura?
Nu.
-Pentru ce nu v-ar părea rău să cheltuiţi un milion?
Nu cred că sunt capabil să cheltui un milion.
-Hobby-ul şi odihna preferată.
Muzica şi iar muzica.
-Cine e „capul” în familia dum­neavoastră?
Eu.
-Cine este prietenul dumneavoastră cel mai apropiat?
Familia mea.
-Ce preţuiţi cel mai mult la pri­eteni?
Devotamentul.
-Ce nu le puteţi ierta nici celor mai buni prieteni?
Trădarea.
-Credeţi în maxima: „Totul ce se face, se face spre bine”?
Nu.
-Ce aţi deveni, dacă ar apărea posi­bilitatea să începeţi totul de la început? Ce talent v-ar plăcea să aveţi?
N-aş dori nicicând să încep totul de la început.
-Ce vă lipseşte cel mai mult în prezent?
Timpul.
-Calităţile pe care doriţi să le în­tâlniţi la bărbaţi şi la femei.
Bărbăţie, feminitate.
-Idealul dumneavoastră de femeie.
Îmi plac femeile frumoase şi ta­lentate.
-Fericirea pe care v-o doriţi.
Să nu întârzii în timp pentru ca să nu mă întreacă săgeata vremii.
-Locul cel mai drag pe Pământ.
Eu sunt şi nu sunt pe pământ - muzica este infinitul.
-În care ţară şi în care secol aţi dori să trăiţi şi cine v-ar fi plăcut să fiţi?
În prezent, întru-un vârf de Carpaţi, în România. Ceea ce sunt.
-Dacă după moarte aţi avea o a doua viaţă, v-aţi întoarce pe Pământ sub forma unui obiect, animal, persoane, plan­te, păsări? Ce credeţi că aţi fi?
Om.
-Sunteţi mul­ţumit de sine?
Nu prea.
-Care este neajunsul dum­neavoastră cel mai mare?
Cunosc puţine limbi străine.
-Când sunteţi indispus ce faceţi?
Mă culc şi meditez.
-Cea mai fericită zi sau perioadă din viaţa dumneavoastră?
Când scriu şi găsesc codul creaţiei.
-Vă cunoaşteţi arborele genealogic? Până la ce generaţie?
Da. Până la peste 300 de ani. Am şi o carte despre familia noastră, trimisă de un unchi de la Bucureşti.
-Cum procedaţi cu duşmanii, dacă-i aveţi?
Nu-i cunosc şi nu mă interesează.
-Aveţi simţul umorului şi când ultima dată aţi râs din tot sufletul?
- Întotdeauna caut elementul de bucurie, căci râsul prelungeşte viaţa şi ne dă sănătate.
-Care este ultima carte pe care aţi citit-o?
Biblia, care se află permanent pe masa mea.
-Emisiunea televizată, revista, zia­rul cel mai interesant?
Nu prea privesc televizorul şi nici nu am timp pentru lectură.
-Operele literare şi muzicale în­drăgite.
Creaţia marelui nostru Poet Mihai Eminescu, care este biblia noastră spi­rituală. Clasicii ruşi, francezi, italieni şi englezi.
-Interpretul şi cântecul îndrăgit.
Maria Bieşu.
-Filmul îndrăgit şi personajul pre­ferat.
Nu am.
-Automobilul preferat.
N-am automobil. Am avut unul şi mi l-au furat. De atunci am scăpat de probleme.
-Îmbrăcămintea preferată.
Cea elegantă.
-Culoarea preferată.
Cafenie.
-Sportul îndrăgit.
În tinerețe aveam categoria a III-a la împuşcat. Acum îmi place fotbalul.
-Dansul preferat.
Toate, însă eu nu mă văd în ele.
-Anotimpul îndrăgit.
Primăvara, căci sunt omul primă­verii.
-Florile cele mai plăcute şi mai frumoase.
Cele ce înfloresc în culori vii - trandafirii, viorelele, muşcatele.
-Bucatele preferate.
Mămăliga.
-Băutura preferată.
Vinul roşu cu sifon.
-Care e pentru dumneavoastră prin­cipala şi cea mai mare sărbătoare?
Paştele.
-Ce nume, prenume vă plac?
Doga nu-mi plăcea, dar acuma-l accept.
-Ce probleme vă frământă?
Cele de sănătate, dar încerc să nu le observ.
-Ce vă displace cel mai mult?
Îi urăsc pe oamenii leneşi.
-Ce fel de greşeli iertaţi mai uşor?
Ele nu mă preocupă, absolut.
-Ce regretaţi cel mai mult?
Că nu prea mă înţelege lumea sau eu n-o prea pricep pe ea. De 20 de ani la Radio Moldova nu s-a imprimat nici o notă.
-În ce cazuri apelaţi la minciună?
Nu spun minciuni.
-De ce vă este frică?
Că nu voi reuşi să-mi realizez programul vieţii.
-Cum v-ar plăcea să muriţi?
Mi-ar plăcea să nu mor (zâmbeşte).
-Care este averea la care ţineţi cel mai mult?
Arhivele mele, care sunt împrăş­tiate prin toată lumea şi pe care încerc să le adun.
-Deviza dumneavoastră.
De a nu mă stopa.
-Întrebarea care aţi dori să v-o adresaţi singur şi ce aţi răspunde?
Care e rostul acestei anchete? Va trece cu bine în afara mea.
-Ce le-aţi dori cititorilor ziarului nostru?
Sănătate, speranţă, tărie.
Felicia Nichita-Toma
Zorile Bucovinei
№.17 – 18 martie 2011

Comentarii

Activitățile noastre

Fototeca Valea Prutului (Fotografii Vechi)

Hărți vechi

Statistici

Free counters!

Parteneri media