Ghidul de Todor Nicolaevici




Ghidul
În anii socialismului „înfloritor”, un grup de studenţi de la Universitatea „Prietenia popoarelor” din Moscova, a hotărât să facă o excursie prin toată ţara pentru a se convinge de minunile politice ale conducătorilor privind problemele naţionale. Aflând vestea, şi conducerea Moldovei a început cu sârguinţă să se pregătească de primirea oaspeţilor, fiind puse la cale toate amănuntele - fixate obiectivele ce urmau să fie vizitate, înnoită agitaţia vizuală, numiţi responsabilii pentru fiecare obiectiv, instruită miliţia etc. Dar când a
venit vorba de ghid, toţi au luat apă în gură, căci, să numeşti un moldovean, bătea la ochi naţionalismul, să numeşti un rus, unde e, Moldova? Şi după multe variante, secretarul pentru ideologie propune cu jumătate de glas: „La Facultatea de Medicină Veterinară a Institutului „M. Frunze” învaţă un mongol ce cunoaşte puţin rusa. Astfel vom demonstra şi noi internaţionalismul nostru şi vizitatorii vor primi acest gest ca pe un respect faţă de alte naţiuni”. În consecinţa propunerii, toţi au răsuflat uşurat, şi-au şters sudoarea de pe frunte, uitându-se la vorbitor ca evreii din pustiu la Moise. Zis şi făcut. Studentul recomandat a fost chemat şi luat la un 1 instructaj ca la cataramă, apoi trimis la un secre­tar al comitetului central (CC) pentru verificare, unde i se mai aminti (de câteva ori: „Totul ce, vei demonstra, să accen­tuezi, îndeosebi, că s-a făcut şi obţinut numai şi numai datorită politi­cii înţelepte a partidului comunist”.
Sosi, în sfârşit, şi ziua vizitei. Întâlnire pom­poasă - colaci, flori, cuvântări de bun sosit, îmbrăţişări şi pupături, mai ceva decât la nuntă. Veni şi rândul ghidului să se recomande, care, zise scurt: „Sarâc Curdal”. La auzul acestui nume, oaspeţii s-au uitat „întrebător unul la altul, dar cu atâta au şi rămas”. Ghidul şi-a îndeplinit de minune obligaţiile, respectând cu stricteţe indicaţiile, cu excepţia unui caz. Trecând pe lângă monumentul lui Ştefan cel Mare, un oaspete întrebă: „Pe cine reprezintă acest monument?”. Bietul ghid a rămas trăsnit: în program nu se prevedea vizita, monumentului. Fiind străin, nu cunoştea istoria Moldovei, însă trebuia să răspundă ceva. Folosindu-se de cele auzite cândva întâmplător, răspunde într-o doară:
-O veche legendă spune că pe aceste pământuri, cândva, ar fi trăit un popor ce-şi spuneau moldoveni, iar chipul acesta e al atamanului lor, care a rămas în istorie cu numele lui Ştefan cel Mare.
-Dar cine trăieşte acum pe aceste meleaguri?
-Fraţii mai mici ai ruşilor.
-Şi ce semn ţine în mână acest ataman?
-Acest Ştefan, probabil, era şamanul poporului şi ţine în mână simbolul credinţei.
-De unde provine atunci denumirea oraşului Chişinău?
-Posibil, vechii locuitori ai acestor ţinuturi au fost mongoloizi şi denumirea oraşului derivă de la „Chişlac ola” ce înseamnă „localitatea Ola”. Şi ghidul încheie explicaţia sa cu cuvintele: „Până la instaurarea puterii sovietice, aici orăcăiau broaştele şi creştea numai pipirig. Totul ce vedeţi s-a făcut în anii socialismului, sub conducerea partidului comunist”.
Comportarea ghidului a fost apreciată de către CC cu o foaie de laudă. Iar decanului i s-a propus să-l elibereze pe studentul Sarâc Curdal, pentru merite, de cele mai grele examene - materialismul istoric şi istoria partidului.
Todor Nicolaevici
Suceveni, raionul Hliboca
Zorile Bucovinei
№.10 – 19 februarie 2013

Comentarii

Activitățile noastre

Fototeca Valea Prutului (Fotografii Vechi)

Hărți vechi

Statistici

Free counters!

Parteneri media