Dr. Valentina Pâslaru-Corcimaru: „De la Costiceni izvodire...”


Dr. Valentina Pâslaru-Corcimaru: „De la Costiceni izvodire...”

            ...Încă din anii fragezi ai copilăriei s-a întâmplat că la o lecție i s-a întipărit pentru totdeauna în memorie versurile dintr-un vechi cântec interzis în perioada totalitaristă:
„Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu!”
            Mai târziu, când în casă a apărut un aparat de radio, mintea de copil chiar că era dezorientată: de ce la radio Iași se spunea despre limba română, iar la Costiceni se vorbea „în limba moldovenească”, doar nu se deosebeau prin nimic vorbele din stânga și din dreapta Prutului, se vorbea la fel și la Bajura, la Darabani sau la Costiceni și Dumeni!? Iar graiul dulce al ciobenilor din sat îi fermecau auzul, ca și acel cântec de pe placa de patefon... iar cântecul de leagăn al mamei, cu acel refren mângâios „Hai, liu-liu-liu-liu-liu / Că adoarme puiuțu...” i l-a cântat și fiicei Anișoara, prin 1967.
            De micuță avea harul de a scruta universul limbii române vorbite acasă, în familie. Și în prezent mai păstrează în arhiva personală înregistrări cu vocile părinților și rudelor, texte transcrise – adevărate icoane sonore ce au conservat graiul local din acele timpuri.
            La o lecție, când profesoara le-a cerut elevilor să explice etimologia numelor Pâslaru și Banaru, Valentina a fost prima care a ridicat mâna:„Pâslaru – cel care confecționează pâsle, iar Banaru – persoana care strângea banii în cetele de căluți, irozi, urători sau colindători de Crăciun și de Anul Nou”. De pe atunci i s-a prezis că va deveni învățătoare de limbă și literatură.
            Astfel că în 1964 absolvă facultatea de filologie romano-germană a Universității din Cernăuți (1959-1964), fiind angajată ca profesoară la Rachitna. Însă gândul că trebuie să studieze mai profund tainele limbii române devin un vis obsedant, apoi și realitate. Vine la Chișinău, deținând funcția de profesoară de litere la școala din Durlești, apoi îmbrățișează cariera cercetării științifice.
            Caracterizând activitatea cercetătorului științific coordonator al Institutului de Lingvistică al A.Ș.M., Valentina Corcimaru, academicianul Silviu Berejan, pe atunci director al Institutului de Lingvistică al A.Ș.M, avea să remarce:
            „V. Corcimaru este angajată la Institutul de Lingvistică (până în 1991 Institutul de Limbă și Literatură) din 1972, după stagiul de doctorat la același institut (1996-1972), ocupând succesiv funcția de laborant (1972-1977), cercetător științific inferior (1977-1989), cercetător științific (1989-1991), cercetător științific superior (1991-1995), cercetător științific coordonator (din 1995). Doctor în filologie (1989).
S-a afirmat ca specialist în domeniul dialectologiei. A participat la alcătuirea indicelui de cuvinte pentru chestionarul „Atlasul dialectologic carpatic comun” (1976) și a „Dicționarului dialectic”, vol. I-V (1985-1986), este autoarea monografiei „Terminologia moldovenească a păstoritului” (1989).
V. Corcimaru a participat de asemenea la alcătuirea și redactarea „Dicționarului de antonime”, coautor Gh. Druță (1988) și, în calitate de ajutor al redactorilor responsabili, la elaborarea „Dicționarului explicativ al limbii române”, vol. II (1985).
Din numărul total de 84 de lucrări științifice, 37 de publicații au apărut în ultimii 10 ani. În perioada 1992-1996 a efectuat anchete dialectale tip arhivă fonografică asupra graiurilor din spațiul de la est de Cernăuți, desfășurate împreună cu dialectologii de la Iași, București, Chișinău.
În prezent V. Corcimaru participă (împreună cu un grup de dialectologi de la Iași) la pregătirea pentru tipar al unui volum de sociotexte, continuă să lucreze asupra unui studiu monografic, iar din 1996 este angajată la elaborarea lucrării internaționale „Atlasul limbilor romanice” și a vol. IV al „ALRR. Basarabia, nordul Bucovinei, Transnistria”. Participă activ cu comunicări la întrunirile științifice din Republica Moldova și România”.
În acea perioadă obține performanțe remarcabile, iar rezultatele investigațiilor sale sunt reflectate în cele mai de prestigiu publicații: în culegeri, monografii, articole din reviste științifice, de informare și de popularizare, printre care „Limba română”, „Limba și literatura moldovenească”, „Cultura”, „Zorile Bucovinei”, „Cercetări lingvistice”, „Tinerimea Moldovei”, „Moldova Socialistă”, „Cultivarea limbii”, „Făclia”, „Glasul națiunii”, „Revista de lingvistică și știință a literaturii”, „Literatura și Arta”, „Revista Română” (Iași) , „Știința”, „Akademos”ș.a.
Cu riscul de a-l obosi pe cititorul care nu cunoaște domeniul de referință, aducem aici atașată o selecție din tematica celor mai cotate publicații semnate dr. Valentina Corcimaru de-a lungul anilor:
* 1981 – A elaborat 6 articole și studii, inclusiv o culegere de texte dialectologice. A participat la 3 conferințe științifice de la Moscova, Cernăuți și Ujgorod.
* 1971 – Studierea lingvo-geografică a terminologiei păstorești.
* 1972 – Analiza lexico-semnatică a termenilor miel și cârlan.
* 1973 – O nouă realizare a geografiei lingvistice din Moldova.
* 1974 – Lingvageografia, dialectologia și istoria limbii.
* 1975 – Terminologia agricolă moldovenească în studiul lui V. Pavel.
* 1975 – Coraportul izolexemelor și izopragmelor păstorești.
* 1975 – Hărțile semnatice din Atlasul Lingvistic moldovenesc.
* 1977 – Dialectologia moldovenească.
* 1978 – Lexicul păstoresc moldovenesc, de origine slavonă.
* 1978 – Modalitățile de identificare a semanticii unităților dialectale.
* 1978 – Analiza comparată a lexicului arealelor multilingve.
* 1979  - Lecturi în memoriam V. Șișmariov.
* 1979 – O nouă direcție în cercetările lingviștilor din Moldova.
* 1976 – Cu privire la ierarhia sensurilor cuvintelor în programul „Atlasului dialectologic general al Carpaților”.
* 1976 – Dialectizmele în unele creații în proză.
* 1976 – Antonimele și prezentarea lor în dicționare.
* 1977 – Corelația dintre izolexeme și izopragme.
* 1978 – Lexicul păstoresc moldovenesc de proveniență slavonă.
* 1979 – Studierea prezentului în limba română literară, de E. Constantinovici.
* 1980 – Multifuncționalitatea lexemelor dialectale înrudite tematic.
* 1982 – Evoluția semanticii lexemelor dialectale comune în cadrul limbii literare.
* 1983 – Cuvinte din bătrâni.
* 1984 – Aspecte ale patrimoniului lingvistic.
* 1984 – Spre izvorul viu al graiului.
* 1984 – Valori stilistice ale antonimelor antitetice.
* 1984 – De la Ghenar la Îndrea.
* 1984 – Datele areal-lingvistice și practica lexicografică.
* 1984 – Sensuri verbale legate semantic de noțiunea de „a pierde”.
* 1984 – Funcționarea formantelor de origine slavonă în limba literară română și în graiurile moldovenești.
* 1985 – Dicționar dialectic (cuvinte, sensuri, forme) vv. 1-5.
* 1985 – Dicționar explicativ. Colectiv.
* 1986 – Prezentarea în dicționare a antisemiei cuvintelor polisemantice.
* 1986 – Sensuri inadecvate contextului.
* 1986 – Despre volumul II al Dicționarului explicativ.
* 1987 – Conferință republicană despre problemele de studiere a limbii.
* 1988 – Schițe de istorie a limbii literare, de N. Corlăteanu și M. Purice.
* 1989 – Terminologia păstoritului la români (cercetarea areală și onoma-semasiologică).
* 10 martie 1989 – Prin decizia Consiliului științific specializat (proces verbal nr. 22) Valentinei Corcimaru i se acordă gradul științific Doctor în filologie.
* 1991 – Izoglosa și harta lexicală de ocurente (harta-text).
* 1992 – Consultarea dialectologilor și foneticienilor din Chișinău și București.
* 1993 – Noul Atlas lingvistic român pe regiuni, Moldova și Bucovina. Texte dialectale. Vol. I, partea I. Colectiv de autori.
* 1994 – Lingvistică din perspectivă spațială și antropologică: Trei studii de Eugen Coșeriu.
* 1994 – Despre legendele hărților lexicale ale atlaselor lingvistice.
* 1994 – Hărțile de izoglose din perspectiva geografiei lingvistice.
* 1995 – Cercetări asupra fondului traco-dac al limbii române, de Grigore Brâncuși.
* 1995 – Gândurile noastre au nevoie de o singură haină.
* 1995 – Politizare sau depolitizare?
* 1996 – Sate dispărute, sate amenințate, studiu de Stelian Dumistrăcel.
* 1996 – Monografie-apel la conștiința neamului.
* 1996 – Denumiri de acțiuni și calități în volumele lexicale academice.
* 1996 – O carte mult solicitată în Basarabia.
* 1996 – O operă fundamentală pentru lingvistica romanică.
* 1997 – Cu privire la echivalența semantică a unităților lexicale eterosemantice.
* 1997 – Ancheta dialectală ca formă de comunicare.
* 1998 – Coredactor al compartimentului privind terminologia textilă în studiul monografic „De la fibră la covor”, de Z. Șofranschi.
* 2001-2002 – Coautor al Atlasului lingvistic român pe regiuni, vol. IV.
- Caracteristica stilistică a antonimelor.
- Antroponimia populară moldovenească, monografie de A. Dumbrăveanu, articol-recenzie.

... Stăm de vorbă cu distinsa Doamnă din Costiceni în preajma locației „Lebăda Albă” din centrul Chișinăului, într-o zi caniculară a lui gustar. Îi mărturisesc sincer că mie îmi sunt apropiate noțiunile la care am făcut trimiteri ceva mai sus. Dar le va înțelege oare cititorul de rând, de la noi din sat sau din altă parte? Eu afirm că sunt conștient de importanța dialectologiei ca știință, de valențele educative ale ei, mai ales în legătură cu formarea spiritului demnității și conștiinței naționale. Răspunsurile și argumentele colegei mele nu au nevoie de vre-un comentariu.
-         Ar trebui să știm, că dialectologia, ca disciplină lingvistică, descriptivă și taxonomică, studiază limba vorbită în varietatea ipostazelor ei teritoriale, atât în plan sincronic, cât și în plan diacronic. Astfel ea devine importantă pentru lexicologie, îndeosebi pentru etimologie și semantică, pentru istoria limbii literare, sociologie, istorie, folclor, etnografie, psiholingvistică, sociolingvistică și nu numai.
-         Ce rațiuni practice marchează necesitatea cunoașterii raportului dintre normele limbii literare și variantele regionale, a dialectului local? Nemaivorbind despre abilitatea cercetării filologice, desfășurarea unor proiecte didactice, conștientizarea varietății contextelor în care se poate desfășura predarea și învățarea în instituțiile școlare a limbii și literaturii române?
-         Cunoașterea dialectului/subdialectului local, deci a graiului unei comunități are anumite rațiuni practice atât pentru, să zicem, profesorul de limbă și literatură română, cât și pentru toți vorbitorii, fie elevi sau cetățeni dintr-o localitate, specialiștii din orice domeniu. Variantele regionale fiind cunoscute, este lesne să fie evitate greșelile atunci când utilizăm limba literară, când se impun, deci, normele uzuale în vigoare, abordând fenomenele lingvistice în termenii adecvați și actuali.
Specialiștii din domeniu au elaborat cu lux de argumente precizările terminologice denumite științific diferențe diatopice: limbă istorică și limbă comună, dialect, subdialect, grai și subgrai, idialect și interdialect, limbă standart/limbă literară, regional/dialectal/popular etc. Consider onorabil pentru mine colaborarea cu mari personalități, printre care S. Berejan, E. Coșeriu, R. Udler, A. Ciobanu, V. Pavel, N. Corlăteanu, V. Zagaevschi, A. Dumbrăveanu, N. Raevschi, A Eremia și mulți alții din cadrul AȘM, dar și din centrele academice de la Iași, București, Cluj-Napoca, Cernăuți și nu numai, cu o contribuție temeinică în cercetarea domeniului romanității. De remarcat că cercetările de geografie lingvistică din spațiul românesc încep cu activitatea anticipatoare a lui B. P. Hasdeu, originar din Cristineștii Hotinului, localitate de peste deal de satul nostru, iar satul Dumeni a și fost în posesia familiei Hasdeu. Datorită înaintașilor, în prezent sunt accesibile tuturor doritorilor și metodele de studiere a dialectelor, prin informare (observare și anchete dialectictale de diferite tipuri), interpretare (glosarul dialectal, monografia dialectală, metoda glotică a geografiei lingvistice. Harta lingvistică de diferite tipuri, atlasul lingvistic dialectal, culegerile de texte dialectale), în studierea graiurilor la etapa actuală rămânând loc și pentru abordări moderne. Satele Costiceni, Dumeni și Vancicăuții Mici, prin specificul graiului vorbit, se înscriu în dialectul dacoromân cu subdialectele sale dacoromâne: bănățean, muntean, crișean, oltean, maramureșean, moldovean. Trebuie să conștientizăm, că în secolul trecut susținătorii, la comandă politică a ideii false, ideii false a transformării limbii latine orientale în mai multe limbi, printre care și așa-zisa „limbă moldovenească” nou creată și nelegalizată științific, n-am avut sorți de izbândă, în prezent e de râsul găinilor să se afirme că vorbești limba „bănățeană, oltenească, muntenească, moldovenească etc.” Și noi în satul de baștină vorbim „în dulcele grai moldovenesc”, component al limbii române, vorba clasicului M. Sadoveanu. Tentativa deturnării științei lingvistice de răuvoitorii neamului nostru a fost depășită. Nimeni nu poate invoca un argument mai convingător decât acele că limba noastră istorică și dialectele ei cu subdialecte și graiuri funcționează și în prezent. Este o legitate a unității prin varietate, cum afirmă Eugeniu Coșeriu și Sextil Pușcariu. Mai mulți savanți europeni au asemănat limba română cu planeta Saturn și inelele sale...
-         Bine, până la Saturn e cam departe, hai să mai poposim acasă, la Costiceni. Graiul de la noi din sat este subordonat subdialectului moldovenesc nordic, pe lângă graiurile centrale, sudice și transnistrene, și fiecare din cele patru graiuri are particularitățile fonetice, lexicale, morfologice și sintactice care pot fi evaluate aparte...
-         Da, am înțeles întrebarea. Harta localităților în care am înregistrat texte dialectice este, pot spune, imensă. Bunăoară, numai pentru volumul III, partea I editat în 1981 am inclus 110 texte înregistrate în localitățile Dinâuți de la noi din raion, Voloca-Storojineț, Corpaci-Edineț, Moșana-Râșcani, Cobani-Glodeni, Cosăuți-Soroca, Sănătăuca-Florești (Camenca), Coșernița-Florești, Sărata Veche-Anenii Noi, Bălăurești-Nisporeni, Fârlădeni-Căușeni, Ciucur-Mingir-Cimișlia, Lărguța-Cantemir, Gotești și Taraclia-de-Salcie-Cahul.  Bineînțeles că am cules materiale și de la baștină, însă o lucrare despre graiul/subgraiurile din satul natal încă așteaptă să fie finisată. Este dificil să ajungi la caracteristici clare, când dispui de un material neomogen din cele trei localități, influențate de Vancicăuți, Dranița/Șendreni, dar și de Cerlena și Forosna, la fel și de conaționalii ucraineni, ruși, de alte etnii ce au populat aceste localități, procese firești, reale. Primele anchete de teren de la noi din sat au fost realizate în 1961, de atunci a trecut mai bine de jumătate de secol și lucrurile s-au schimbat în dinamica lor, unele elemente au dispărut, altele au suferit schimbări, influențându-se reciproc, evoluând în direcții, aș spune, neașteptate. Spre exemplu, numai vocala a a suportat trei serii de pronunțare și mai multe grade de deschidere și nuanțe. Deci, pe atunci, cadrul de realizare a sunetelor a fost surprins anticipat în linii mari, se cere totuși o adaptare la starea reală de lucruri. Apoi, se pare, că astăzi e mai interesant de lucrat, dacă ne referim și la tehnica de care dispunem, la metodologia și practica bogată a colegilor de la AȘM și de la instituțiile universitare de la noi, dar și a colegilor de la Iași, București, Cluj, Cernăuți, și din Uniunea Europeană: „Amalgamul” fonetic din Costiceni încă mai așteaptă să fie explorat. E nevoie de mijloace, entuziasm și meticulozitate pentru a obține caracteristica reală a graiului local din Costiceni.
-         Și totuși, cer permisiunea de a publica în acest context trei înregistrări dialectale din arhiva personală a familiei Pâslaru-Corcimaru:
    1.      Câteva vorbe de prin război, respondent Pâslaru Vladimir (a.n. 1916, decedat în 1993), tatăl Valentinei și al lui Eugen;
   2.      Cum să faci o mămăligă, respondent Nicorici-Pâslaru Domnica (a.n. 1921, d. În 2003), mama;
    3.      Cum poți scăpa di taietu pădurii în Siberia, respondent Nicorici Ștefan (a.n. 1885, d. În 1968), unchiul.


O istorioară de-a tatălui meu, Vladimir Pâslaru,
originar din s. Costiceni,
Noua Suliță (a.n. 1916-d. 1993)

„Di ci dau „Buna dzâua!” la tăt omu? Păi... așa m-o-nvățat tată-niu! Dar sâ vă spun șî câteva vorbe de prin război.
     Pin (19)41 am nimerit în plen la neamț. Da cum iera sâ nu nimerim, dacâ ni-o dat la coada armatei sovietici, ca sâ minăm drumu în fața niamțulu. Niși tu înarmaț ca lumea, nici măcar rusăști nu grăiem șî nici nu-nițălegeam.
       Iar la Vinița, în Ukraina ni-aștepta di-amu un câmp încongiurat cu sârmâ ghimpată. Șâ cân m-am uitat, pisti puțân timp: ba acolo, ba dincolo să strânsăsâ câti o grămăgioarâ di oamini. Din Basarabia ierau mulțâșori, da șâ ucraineni ierau.
     Atuncia, ca sâ-ni dizmorțăsc cioarili, m-am porznit pi-o cărăruie. Șâ trecând așa pi lângă niști oamini, hai sâ li dau „Buna dzâua!”. Și s-au uitat cam lung la mini. Da ieu încă o datâ „Buna dzâua!”. Și-nicâ!
            Șâ ni-am căutat ieu ghinișor di drum. Iar cân ni-am întors, le-am spus la a nii potorania. Da unu: „Dacâ n-ai avut ci faci! Nu vedz câ-s niști tatari, ori ci mai sânt ii aculu! S-or mai supăra!” Iar altu: „Ian mai lasâ măi! Câ omu chiar dacâ nu-nțalegi vorba, o sâmți cu inima”. Sâ vedi c-așa ș-o fost! C-atunci cân m-am îmbolnăgit șâ nu m-o vădzut o hatâ di timp, iaca că ni tredzâm cu doi tatari lângă noi. „A gde Buna zâva?”. Le-o aratat locu uni dzăcem. S-o priceput cari-i socoteala. Șâ unu o târâit niști boarfi, ni-o râdicat capu ca sâ beu șeva. Altu ni-o întins o fărâmă di pâni ș-o bâcatâ di slănină. Uitasem cum aratâ! Chiar m-am temut s-o prinesc! Da ii ni-o împins-o ș-o râdicat o mână la cer. Șineva ni-o șoptit: „Ie, măi! Câ ii nu mânâncă carni di porc!” M-am lasat hrănit cu câti o feliuarâ. Le-o dat șâ celorlalț. Da știț ci ni-o priit! Așa câ pisti câteva dzâli, pi chicioarili meli m-am pornit spri casâ, cu cii cari trăiau nu pre diparti di lagâr.”

Cum se face o mămăligă?
Resp. Nicorici Domnica Ștefan
n. 1921 – d. 2003

            Maliga sâ faci mai în tătâ dzâua: di luni până viniri (s-întâmplâ câ șâ sâmbăta mâncăm măligă). Sâ fași sara, cân sânt tăț acasă.
            Ni spălăm pi mâini, aducem apâ proaspătâ. Ș-apu torn apăn ciaun până la jiumatati șâ aprind focu-n plitâ. Șern v-o trii pumni di făinâ șâ presor uleacâ pisti apa din șiaun ca sâ văd cân a începi sâ șiarbâ.
            Cân apa clocotești, torn pisti ie faina (câti un pumn, pi rând). Sâ am grijâ ca sâ rămânâ gramajuoarâ. Șî așa șerbi v-o triidzeși-patrudzași di minuti.
            Apu înșerc cu lișeriu (milisteu sâ spuni-n altâ parti). Văd dacâ faina i răzghită di uncrop. Ș încep o mestica ghini, ghini, ca sâ nu rămânâ boțuri.
            Mai aștept v-o șinși minuti sâ sâ coacâ. Apu o tipăresc  c-o lingurâ di lemn. O mai las puțân pi foc. Scutur ciaunu ca maliga sâ sâ dizlichiascâ ușor s-o rastorn pi fund. Dupa ci sâ mai racorești o tai cu ațâ albâ di mosorel (altâ datâ o taiem cu ațâ toarsâ, di cânipâ).
            Ș-apu mâncăm mai cu orici: cu djumeri, brândzâ di oi, ouâ, fasoli. Maliga faci gini la stomah. Șâ somnu nu țâ-i greoi.

Cum poți scăpa di taietu pădurii în Siberia
Resp. Nicorici Ștefan
Originar din Costiceni
n. 1885- 1968

„Baietu cial nic, Andrușca, după război o fost pidepsit cu dzăși ani di nchisoari. Așa iera pi timpu lui Stalin: una-douâ șî-n Siberia! Nu s-o uitat câ la nouspridzăși ani l-o luat pi front, c-o ilibirat Berlinu ș-o fost dicorat. Di-amu pi motiv cantuzâi uo scăpat di Japonia.
       Cân s-o mai înzravinit, i s-o dat acolo ceva di lucru la Zagotouca, adicâ sâ strângâ produsâ di pi la oamini, cî-nciopusâ foamitea. Șâ-n bagau documenti scrisâ în limba rusâ, pi cari n-o-nțălegea cini știa ci s-o-ncurcat. Cii mai în vârstâ l-o lasat sângur în fața legii. N-o agiutat nici celi șăpti clasâ românești, c-o vinit timpu șmecheriilor.
            La dispărțâri i-am spus sâ-șii mai atent cu lumea, câ uomu aghe la nevoîi sâ cunoaști. Șâ la gurâ sâ mai punâ frâu. Câ la judecatâ i-o amintit cum m-ai lăuda pi americanii câ sâ-mracâ ghini, frumos. Militari lor, adicâ.
            Ș-o adgiuns în Ural, Curganscaia Oblasti. I-o lasat v-o saptămânâ șâ-s mai vinâ-n șiri șâ hai, la tăiet păduri! Da la-nceput i-o-ntrebat dacâ nu știu careva specialități. Câ iaca, au construit un țăh di croitorii, uni s-or coasâ haini vatuiți di iarnâ. Poati că știi cineva vre-o meserii leagatâ cu asta. Atuncia Andrușca-l meu ș-o amintit iuti puțânu ci l-onvățat di la mini (masuratu, probatu șî altili, câ ieu am cusut cojoași la timpu neu). Ș-a făcut un pas înainti. Așa a scapat di taietu pădurii. Iar pisti patru ani șâ giumatati Stalin moari. Lui Andrii i-o dat drumu printri primii.
            Iaca așa: să șii atent cum îș faci cineva meseria!”

Aceste consemnări despre consăteanca noastră Valentina Pâslaru-Corcimaru sunt întregite de colegul de institut de la Academia de Științe a Moldovei, dr. Vasile Pavel:
„Sectorul de Dialectologie și Fonetică Experimentală (ulterior Sectorul de Dialectologie și Geografie Lingvistică), al AȘM, avea drept obiectiv principal, pentru mulți ani, studiul graiurilor populare de la est de Prut și elaborarea unor lucrări de amploare, în principal colective (volume de atlas lingvistic, dicționare dialectice etc.), menționate cu Premiul întâi al Prezidiului AȘM (1980). Scriindu-și teza de doctorat în domeniul terminologiei păstoritului, în baza lexicului ce urma să fie cartografiat mai târziu în alte volume de atlas lingvistic, tânăra cercetătoare de atunci a simțit nevoia de a pleca prin satele Basarabiei și ale Bucovinei pentru a culege suplimentar mostre de nestemate ale graiului popular la tema disertației sale. O decizie de toată lauda, anchetele de teren aveau s-o ajute enorm, oferindu-i certitudinea interpretării materialului lingvistic.
Valentina Pâslaru-Corcimaru s-a dedicat astfel în întregime cercetării graiurilor limbii române, la fel ca și alți dialectologi, cu atașamentul sincer și deschis față de țărani, buni cunoscători ai graiului străbun. Pe lângă remarcabila sa monografie Terminologia moldovenească a păstoritului (1989) și a zeci de studii și articole publicate în volume și reviste de specialitate, a participat la elaborarea mai multor lucrări colective. Le vom numi în continuare în ordinea cronologică a apariției lor:
* Dicționar dialectic (cuvinte, sensuri, forme), în cinci volume. Chișinău, 1985-1986. Autori: R. Udler, V. Comarnițchi, A. Cenușă, V. Pavel, V. Corcimaru, A. Dumbrăveanu ș.a.
* Texte dialectale, vol. III, partea 1, Chișinău, 1987, transcrise de V. Corcimaru.
* Atlasul lingvistic român pe regiuni. Basarabia, nordul Bucovinei, Transnistria, vol. IV, Chișinău, 2003, Autori: Vasile Pavel, Valentina Corcimaru, Albina Dumbrăveanu, Valeriu Sclifos, Rubin Udler. Lucrarea a primit Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române și premiul Academiei de Științe a Moldovei.
            Doctorul în științe filologice V. Pâslaru-Corcimaru și-a adus contribuția, de asemenea, la elaborarea Dicționarului explicativ al limbii moldovenești, vol. II (Chișinău, 1985), în calitate de ajutor al redactorului principal Silviu Berejan și al redactorilor responsabili la verbe Anton Borș și Nicolae Matcaș.
Până în anul 1990 savanții de la Academia de Științe a Republicii Moldova au fost „rupți” de spațiul din dreapta Prutului, care era o priveliște artificială și pentru cercetările de geografie lingvistică.
În anii 1991-1995 V. Pâslaru-Corcimaru a participat la efectuarea anchetelor de tip arhivă fonogramică, în cadrul Proiectului „Graiuri românești de la Est de Carpați, în zone laterale și izolate”, în colaborare cu dialectologii de la București, Iași și Chișinău.
Pe lângă interesul științific pentru fonetica, gramatica și sintaxa dialectală, lexicul și semantica graiurilor moldovenești ale limbii române, le-a oferit dialectologilor chișinăuieni un imens domeniu de cercetare. Investigațiile realizate în acest domeniu, realizate de către Valentina Corcimaru, Vasile Pavel, Vitalie Sorbală (1927-1979) au presupus o diversitate mare de metode și aspecte ridicând probleme teoretice referitoare la vocabularul în cadrul grupurilor lexico-semantice de cuvinte, acestea fiind investigate „din interior”.
Dialectolog nu doar „de birou”, ci și un veritabil dialectolog „de teren”, Valentina Pâslaru-Corcimaru, din tot ce realizează în cercetare științifică, se observă și un atașament constant pentru ce se cheamă unitate de neam și de limbă, de românism în general, de tradiție și adevăr istoric”.
Cu aceste aprecieri și referințe ale reputatului om de știință Vasile Pavel (originar din Proboteștii Herței) îi exprimăm recunoștință dr. Valentina Pâslaru-Corcimaru pentru toată osteneala și contribuția Domniei Sale la studierea graiului comunei Costiceni, în special, fiind încredințați că generațiile ce se succed aici pe Valea Prutului în locurile binecuvântate de Dumnezeu, vor da la iveală și alți oameni dotați cu har, pentru a aminti lumii de tezaurul cultural zămislit de strămoși pentru a le transmite nepoților și strănepoților.


           Tudor Colac,
Doctor în etnologie
                              Mama Domnica la 50 de ani ai fratelui Eugen...
Înapoi
Înainte
Comentează aici

0 comentarii: