 |
Satul din suflet - Dumeni, Costiceni, Vancicauții Mici. Așa este intitulată cartea lui Tudor Colac, care a văzut lumina zilei la sfârșitul anului trecut. De ce „satul din suflet”? La această întrebare răspunde însuși autorul.
„Întotdeauna am rămas plăcut surprins de oamenii din sat care consideră cea mai mare bogăție nu averile materiale, ci zestrea spirituală, comorile sufletești, cu tradiții și obiceiuri moștenite prin generații”.
Autorul a acumulat de-a lungul timpului o arhivă care însumează peste două mii de pagini, 1200 de imagini foto și video. Pentru acest volum, domnul Colac a prezentat doar o parte din materiale.
Cartea are un conținut etnografic. Linia etnografică trece ca un fir roșu prin toate capitolele. De exemplu, capitolul unu conține un scurt excurs în istoria satelor întrupate în comuna rurală Costiceni. Autorul aduce cititorilor o conversație cu tatăl său în timpul căreia dezvăluie noțiunea de „vatră” (vatra părintească, vatra satului). «Anume de aici, de la vatră, ne alegem cu acea rezervă de forță invizibilă, de energie și credință – călăuzitoare și ocrotitoare».
În subcapitolul „La origini”, autorul ne aduce la cunoștință primele mențiuni documentare ale satelor Dumeni, Costiceni și Vancicauții Mici. Din păcate, domnul Colac nu a clarificat de ce Pol-Vancicauții (denumirea istorică a satului Vancicauții Mici) se mai numea sat împărătesc. Autorul folosește denumirea acestui sat „Vancicauții Mici”, cu toate că această denumire a fost folosită doar în perioada interbelică, adică timp de 20 de ani. În prezent, majoritatea locuitorilor satului folosesc denumirea Pol-Vancicăuți, ne recunoscând denumirile Novo-Ivancovți (denumirea oficială a satului impusă de puterea sovietică) și Vancicauții Mici.
Au o mare semnificație științifică documentele din arhiva națională a Republicii Moldova referitoare la rezultatele catagrafiilor populației satelor Costiceni și Dumeni din anii 1835, 1850 și 1858, pe care autorul nu le aduce la cunoștință.
În cadrul capitolului doi, „Istorie și economie, reforme agrare”, autorul ne prezintă și introduce în circuitul științific o serie de documente referitoare la împroprietărirea cu pământ a locuitorilor din satele comunei rurale Costiceni.
Capitolul trei este intitulat: „Din cronica de familie a neamului Colac”. Caracterizând ramurile arborelui genealogic, autorul ne aduce la cunoștință obiceiurile și tradițiile din satele noastre.
În capitolul patru, autorul aduce la cunoștința cititorilor cei mai renumiți fii ai satului. Capitolele încep cu caracterizarea lui Constantin, fiul lui Mitru Lupoi, un om priceput la săpatul fântânilor, care a trăit peste 100 de ani. Apoi, „ștafetă” este preluată de profesorul Andrei Antonovici Rața. Învățătorul A.A. Rața a fost un om cu mare experiență de viață, inteligent, obiectiv în aprecierea cunoștințelor elevilor. Andrei Antonovici adesea repeta că o familie fericită este ca o mică biserică, iar casa – ca un templu al credinței și dragostei.
În satele comunei rurale Costiceni au fost cinci Eroi ai Muncii Socialiste. Patru dintre ei au trăit în sat și erau bine cunoscuți de consăteni, iar al cincilea a lucrat în Moldova și despre dumnealui se știa foarte puțin. Datorită domnului T. Colac, locuitorii au aflat despre activitatea lui Vladimir, fiul lui Toadere Precup, președintele colhozului Miciurin din raionul Strășeni, Erou al Muncii Socialiste.
Autorul ne aduce la cunoștință despre activitatea consătenilor: Grigore Captari, Leonid Nicorici, Gheorghe Sucevanul, Grigore Pantazi, Alexandru Rața, Alexei Andrieș, Mihai Seremet, Vasile Grigoraș, Leonte, Ion și Radu Captari, Andrei Nicorici, Vasili Dogolici, Victor Botezatu, frații Vladimir și Ion Sârbu, Andrei Vasilos, Vladimir Vataman, Valentina Volcanescu, Andrei Banaru, Victor Tozlovan, Iulia Captari-Bidașcu, Pintelie Rața, Andrei, fiul lui Vladimir, fiul lui Ermolae Nicorici, Vasile Captari, Vladimir Captari, Constantin Stanciu, Ion Botgros, Deonisie Banari, Fenea Captari-Parii, Sergiu Baban, Vasile Bilic, Vasile Petreni, Valentina Pâslaru-Corcimaru, Sergiu Barbuța, Valentin Târșu, Deomid Savca, Vladimir Vulcanescu, Leonid P. Captari, Victor Captari, Vasile Rața, Sergiu Rotari, Adrian Nicorici, Serafim Șagan, Eugen Pâslaru, Ion Vatamanu, Toadere, fiul lui Constantin Captari, Toadere, fiul lui Ionică, fiul lui Nistor Catrari, Zinaida Smochină-Rotaru. Autorul a avut convorbiri cu toți cei enumerați mai sus.
Autorul avea o dorință: „ca în alte posibile volume să ne întâlnim cu încă peste o sută de consăteni care merită să fie promovați și cunoscuți de cei care prețuiesc istoria și neamul nostru românesc”. Cu părere de rău, acum doi ani, Tudor Colac a urmat calea celor drepți, fiind răpus de COVID-19. De aceea, nu știm dacă urmașii lui vor fi în stare să ducă la bun sfârșit lucrul început de autor.
Pentru Valea Prutului:
Andrei Nicorici,
candidat în științe istorice,
profesor la Universitatea Națională Tehnică
„Institutul Politehnic din Harkov”, originar din Costiceni.
0 Comentarii