A fost odată... (schiță umoristică de Porfir Sanduleac)




A fost odată...
schiță umoristică de Porfir Sanduleac din satul Mălinești
     A fost colhoz... Oamenii lucrau din zori până-n noapte, cum era, cu „zvenourile”. De primit primeau îndeajuns, se putea trăi. Calculele se făceau după aşa-zisele „zile-muncă”. Moş Grigore, eroul povestioarei mele, trăia la marginea satului. Avea pe lângă el şi un fecior însurat, care, împreună cu nevasta, educau cinci copii. Aceştia stăteau cu guriţele căscate ca puii de rândunică, aşteptând ca mama şi tata să le aducă ceva de mâncare. Părinţii lucrau în colhoz, dar plata ce o primeau pentru zilele-muncă nu era suficientă pentru a hrăni şapte suflete. Aşadar, noaptea mai mergeau de dădeau  târcoale   prin    lanurile  cu   păpuşoi   ale
colhozului. Moş Grigore, care, după cum vă spuneam, trăia la marginea satului în vecinătatea apropiată a lanului, cânta ca un cucoş prin păpuşoi, chiar şi pe la miezul nopţii. Se întâmpla acest lucru şi ziua în amiaza mare, însă mai rar. Astfel îşi prindeau nevoile casei în privinţa alimentării. Activiştii colhozului îl cam bănuiau pe moş, au început chiar să-l urmărească. Dar, pe naiba! Mâncase el mult mai multă mămăligă decât ei în viaţa asta.
Odată, pe când păpuşoiul era numai bun de măcinat, moş Grigore (uitam să vă spun că era un om zdravăn de se cutremura pământul sub el) plecă în lanul colhozului să ia nişte lut pentru a-şi primeni puţin casa. Mai prinse el unele crăpături, pe care vroia să le astupe ca să arate şi casa lui ca la oameni, doar era un om stimat în sat. Zis şi făcut, îşi luă sacul şi plecă... Vroiam să vă mai spun, dragii mei, că în apropierea lanului se afla şi cârmuirea gospodăriei, iar preşedintele pe vremea ceea umbla cu brişcă, deoarece maşinile erau încă o raritate. Şi să vezi păcatul! Cum îl observă pe moş Grigore cu sacu-n spate prin lanul cu păpuşoi, pocneşte în cal şi-i iese în întâmpinare. Numai ieşi moş Grigore la drum, puse sacul jos să-şi tragă niţel
sufletul, căci îl luase cam plin, hop şi preşedintele:
- Da ce înseamnă asta, moş Grigore, cine dracu' te poartă prin păpuşoii colhozului?!
- Nevoile, tovarăşe preşedinte, nevoile.
- Nevoile, zici, las'că-ţi arăt eu nevoi. Pune sacul aici, în brişcă.
Preşedintele râdia de bucurie că-l prinsese pe moş, iaca îl duce la „pravlenie” şi-i împuşcă o amendă, să-i piară pofta de a se plimba prin lanul colhozului. Moşul râdia şi el de bucurie, însă râdea pe sub mustăţi să nu-l enerveze mai tare pe preşedinte, care şi aşa tuna şi fulgera. Se gândea moşul în sinea sa: ”Bine că m-a luat netrebnicul în brişcă, mi-a mai luat greutatea din spate”.
Nu peste mult sosesc cei doi la depozitul colhozului. Preşedintele îi pune imediat sacul pe cântar:
Acuş îţi spun cât te va costa plimbarea prin păpuşoi. Şi mare i-a fost mirarea când văzu că sacul moşului cântăreşte 54 de Kilograme.
- Da ce-i asta, moşule?
- Da ce să fie, tovarăşe preşedinte? Îi lut pentru muruială la casă. Vreau să-mi aduc şi eu casa într-o stare mai bună. Dumneata ce-ai crezut? Altă dată să nu te iei după părătorii ăştia a matale. Şi în sinea lui: „Crezi că eşti mai şmecher decât mine? N-oi muri eu de foame cu lanul de păpuşoi sub casă?”
Preşedintele se scărpină în cap, văzându-se păcălit, iar moş Grigore plecă acasă şi mult timp povestea, râzând cu mare poftă, cum a adus lut cu brişcă preşedintelui.

Comentarii

Activitățile noastre

Fototeca Valea Prutului (Fotografii Vechi)

Hărți vechi

Statistici

Free counters!

Parteneri media