„Cu credinţă în suflet le-a biruit pe toate” - Feodora Botnaru din satul Costiceni

„Cu credinţă în suflet le-a biruit pe toate” - 
Feodora Botnaru din satul Costiceni
Credința noastră strămoșească de-a lungul veacurilor a avut de suferit enorm în cursul invaziilor păgâne. Viețile țăranilor se aflau mereu în pericol. Străinii jefuiau, omorau și luau tineri în robie. Uneori se ridica câte-un voievod viteaz, care într-un interval mic de timp, se străduia să ținea piept navalei furtunoase. Actele lor de vitejie, precum și victoriile militare, mai întâi de toate se datorau dreptei credințe în Dumnezeu, care era vădită în viață de zi cu zi. Voievozii nădăjduiau în mila și dreptatea lui Iisus Hristos. După fiecare luptă, ei erau predestinați să zidească câte-o mănăstire ori biserică pentru a-l slăvi pe Creator. În modul acesta părtașii neamului împlineau voia lui Dumnezeu protejând credința, oamenii și baștina. 
    Cu un deosebit sentiment religios față de Hristos și Preasfânta Fecioară  Maria   nădăjduiește,  ca și voievozii noștri medievali, locuitoarea satului Costiceni Feodora Botnaru.
Născută în anul 1937, ea a avut de suferit multe necazuri în urma sorții vitregi a secolului XX. La cei 78 de ani ai săi doamna Feodora Botnaru spune că a trecut prin cele mai grele încercări din viața satului. Rugându-se neîncetat Celui de sus  a supraviețuit ca prin minune, rezistând la ură omenească, război inuman și foamete înfiorătoare.
-„Am fost în gura morții de multe ori. Deși, când s-a început războiul, eram de-o vârstă fragedă, țin minte foarte bine toate grozăviile lui. Îmi  amintesc  că  în casa noastră au avut adăpost și ostașii germani, cu caii lor răniți și soldații ruși care erau cam bolnăviori dar totuși bine dispuși la glume și jocuri de cărți.
Oamenii din satul nostru dormeau cu frica-n sân, erau precauți în purtare, căci se fereau de urgie. Pentru o găină sau un cal putea-i fi imediat străpunsă de gloanțele naziștilor, iar dacă nu te supuneai voinței rusului, puteai primi o mamă de bătaie bună.” - își amintește bătrâna.
Dintr-odată, după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, întreaga populație a Basarabiei a fost grav afectată de foamete. Satul Costiceni nu a fost o excepție. Doamna Feodoara povestește, că pe parcursul anilor 1946-47, familia ei, ca și alte familii ale gospodarilor basarabeni, a avut de suportat foametea și consecințele ei drastice:
-„În anii foametei, tata nu era venit acasă și nu avea cine să ne protejeze de hoți. Eu nu aveam nici zece ani când, într-o noapte nenorocită, hoții au furat din cotețul nostru doi porci mari. Ei erau la moment unica noastră nădejde de supraviețuire. Mama plângea amarnic, însă, cu ajutorul lui Dumnezeu am supraviețuit. Un timp, eram nevoiți să ne hrănim cu așa zisul „cir”, care se prepara din puțină faină de porumb și din lapte fiert. Apoi un timp hrana noastră a fost „jomul” adus din Galiția.”
Bătrâna povestește că adeseori se regăsește în mărturiile altor suferinzi, publicate în paginile ziarelor regionale. Ea își aduce aminte cu amărăciune despre așa-zișii „activiști de partid” din sat, care au intrat mișelește în ograda lor și au luat toată pâinea, ascunsă în podul șoprului. Îmi arată un ziar în limba română, și-mi povestește despre conținutul unui articol referitor la Masacrul de la Fântâna Albă, zicându-mi că tare mult a avut de suferit poporul nostru.
După ce noul regem prindea rădăcini adânci pe pământul țăranilor, în sat s-a început colectivizarea. Feodora Botnaru n-a mai avut încotro să plece și a devenit membră a kolhozului „Treizeci de ani ai marelui octombrie” din Vancicăuții-Mici. A muncit cu mult zel întreaga viață la ferma de porci. Pentru munca depusă ea s-a învrednicit de un titlu onorific muncitoresc.
Este o femeie din fire modestă, cumpătată, bună la inimă și sinceră. Se roagă mereu lui Dumnezeu pentru pace în Ucraina. Crede în El și să străduie din răsputeri să-și mântuiască sufletul. Ideea de a ajuta întreagă comunitate în plan spiritual, a determinat-o pe bătrână să săvârșească un gest impresionant.
Bunăoară dacă pe vremea comuniștilor, activiștii locali distrugeau icoanele și dărâmau cu buldozerele troițele din sat, Feodora Botnaru a fost inițiatoarea înălțării mai multor cruci de închinăciune, unele fiind amplasate la intersecția străzilor din Vancicăuții-Mici, altele la intrare în cimitirul satului:
-„Stăteam mereu pe gânduri și am hotărât să ridic spre slava Domnului și spre memoria strămoșilor satului nostru câteva cruci din lemn. Sfintele cruci au fost confecționate din lemnul salcâmilor din curtea mea. Am vorbit cu tâmplarii Sarafim și Gheorghe Pâslari, și eu au căzut de acord să mă ajute.” – povestește Feodora Botnaru.
Dumneaei a cumpărat câteva icoane prețioase pe propria-i pensii și le-a dăruit comunității creștinilor din sat. Nu așteaptă nici o recompensă, căci crede că cea mai mare acțiune săvârșită este să faci o faptă bună.
În urmă cu câtva timp după inaugurarea ultimii cruci, moarte avea să-i răpună viața bătrânii. Tatiana Dogolici, medic la spitalul din Costiceni, i-a spus bătrânii că viața ei a fost în pericol, însă datorită Maicii Domnului (la care neîncetat s-a rugat doamna Feodora) a rămas în viață.

2 mai 2015
„Cu credinţă în suflet le-a biruit pe toate” - Feodora Botnaru din satul Costiceni „Cu credinţă în suflet le-a biruit pe toate” - Feodora Botnaru din satul Costiceni Reviewed by Valea Prutului on august 19, 2017 Rating: 5

Niciun comentariu: