Berestea la ceas aniversar: 565 de ani de la prima atestare documentară a localității


Pe data de 8 iulie 2021 s-au împlinit 565 ani de la prima atestare documentară a localității Berestea din actuala regiune Cernăuți. Cu această ocazie am decis să fac o scurtă incursiune în istoria acestei localități situate în Ținutul Hotinului.

Din cele mai vechi timpuri satul Berestea s-a aflat în componenţa Ţării de Sus a Moldovei. Localitatea face parte din provincia istorică Basarabia, depinzând administrativ de comuna Noua Suliță din regiunea Cernăuți, Ucraina.

Satul are o istorie de peste 5 secole. În decursul istoriei pământurile satului întra în componența diferitelor state.

O veche legendă veche, datată din secolul XV, spune că denumirea satului Berestea provine de la cuvântul slavon „Berest”, ceea ce s-ar traduce în românește „Ulm”. Pe vremuri, pe malul râului Borici exista o așezare cu același nume populată de slavi. Românii care erau în căutarea unui loc de trai erau izgoniți din acel sat. Lor li se spunea: „,Idi tuda, k Berestu” (în traducere: „Pleacă acolo, spre ulm”). Această specie de arbore creștea mai în deal de satul Borici. În cele din urmă, oamenii stabiliți cu traiul în acea zonă au numit noul sat „Berestea”. Așa a apărut satul nostru.

Prima atestare documentară a satului Berestea are loc pe data de 8 iulie 1456, cu un an înainte de înscăunarea lui Ștefan cel Mare pe tronul Moldovei, și apare în scrisoarea boierului Dobru, adresată domnitorului Petru Aron. În această scrisoare se arată că satul Berestea a fost proprietatea nepoatei boierului Mihăilaș.

1456 (6964) Iunie 8, Suceava
Din mila lui Dumnezeu, noi Petru voievod, domn al țării Moldovei.
Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor,celor ce or vedea sau vor auzi citindu-se, că acest adevărat credincios pan al nostru Sin de la Hotin ne-a slujit drept și credincios.Deci noi văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat și i-am întărit ocina soției lui, nepoata lui Mihailș, satele anume Sizcouți, unde a fost curtea lui Iurie, pe Prut și Malinți și Sizcouți unde este Hororici și mai în sus de aceasta Zamcouți și sub Hotin, Berestea și Gorodiște, mai jos de Urmezeu, și Crainicouți și Vâșniveț și la Graniță, Boriscouți. Toată acestea mai sus scrise să-i lui uric și cu tot venitu lui, și copiilor lui, și fraților lui, și nepoților lui, și răstrănepoților lui, și întregului lui neam, cine va fi cel mai de aproape, neclintit niciodată, în veac.
Iar hotarul acestor sate să fie după hotarul vechi, pe unde din veac au folosit. De asemenea nici un privilegiu pe care l-au făcut înaintașii pe aceste sate să nu aibă câștig asupra privilegiu său, niciodată,pentru că-l călcăm cu această carte.
Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului Petru voevod, și credința mitropolitului nostru, chiar Teoctist, și credința panului Braevici, credința panului Bratul, credința panului Maniol, credința panului Hadco, vornic, credința panului Stanciul, credința panului......., credința panului Petru Părcălab, credința panului Danciul, credința panului Cozma, credința panului Baicean, credința Tador Moinicescu, credința panului Tudor Dămăcuș, credința panului Micul postelnic și credința panului Ilie vistier, credința panului Dragoș ceașnic, credința panului Mihul stolnic, credința panului Petru comis și credință tuturor boierilor noștri moldoveni mari și mici.
Iar după viața noastră, cine va fi domn al țării noastre din copiii noștri sau iarăși pe or cine îl alege Dumnezeu domn, în țara noastră, în Moldova, acela să nu-i clintească dania noastră ci să-i întărească și să-l împuternicească, pentru că i-am pentru dreapta și credincioasa lui slujbă.
Iar pentru mai marea putere a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru pan Petru Iogofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră de această carte a noastră.

Din vechi timpuri, meleagurile satului Berestea se aflau pe o calea strategică, satul fiind situat în apropierea fortăreței Hotinului. Pe acestea pământuri au trecut oștile moldovenești, turcești, ruse, etc.

La începutul secolului a XVII moșiile și satele Doljoc și Berestea au aparținut vornicului Ștefan Prăjescu. La 15 septembrie 1631, Moise Movilă, domnul Moldovei, întărește împărțeala dintre feciorii acestuia:

Facem înștiințare precum au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri mari și mici Maria jupăneasă cinstitului și credinciosului boiarului nostrum dumnealui Lupul vel vornic de țara de jos și frații ei Gheorghie și Ioan feciorii lui Ștefan Prăjescu biv stolnic. Și sau tocmit și șau împărțit între dânșii a lor drepte ocine și moșii, și cumpărături ce au avut tatăl lor Ștefan Prăjescul . Și I sau venit în partea lui Gheorghie satul Doljocul și Berestiia și a tria parte din satul Pobrăteștii și Crumezeanii, iar la partea lui Ion Zmornița și jumătate de sat in Iacobeștii și parte din Țibucani și jumătate de sat fin Hăbășești și Papișcani și Stănceștii și Peletineii și Călugăreanii și Ciuteștii și Săbotășeștii și Cuirbeanii la ținutul Ajudului și Poiana a lui Ilisei din Tăzlău. Iară în partea jupăneștii Marii I sau venit jumătate de satul Bozicanii și Ajudeanii și jumătate de sat Hăbășeștii și jumătate de sat de Șătrărenii și jumătate de sat de Popeani și Solomoneștii. Deci domnia mea dacă am văzut între dânșii bună învoială și tocmală și împărțeală domnia mea încă am dat și am întărit lor pre acele de mai sus zise sate și jumătăți de sat și părți de ocină ca să le fie lor și de la noi drepte ocine și moșii și uric cu tot venitul nerușuitnici nici odinioară în veaci. Și altul să nu se mai ameastece.
Sau tălmăcit de evloghie dascăl let 1772 iunie 26.

Numele satului Berestea apare și într-o carte domnească din 19 octombrie 1642, emisă de cancelaria lui Vasile Lupu. În ea se spune următoarele:

Iată au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri a Moldovei a mari și mici sluga noastră Andronic Badiul, ginerile Grăpinii fetii lui Gânscă. Sau giudecat de față cu sluga noastră Gheorghiță Prejescul pentru o bucată de hotar și cu eleșteu, zicând sluga noastră Andonic Badiul cum că-I împresoară Gheorghiță Prăjescul ace bucată de hotar, din hotarul satului său Cerlina ce este în ținutul Hotinului (lipsă) către hotarul satului său Berestiia, și au scos și un stâlp. Deci domniea me și cu tot sfatul nostrum nu i-am crezut pe dânșii, ci li-am făcut carte domniei mele către credincioși boerii noștri Bălan comisul și Apostol părcălabi de Hotin, ca să aibă a strigr oamini buni și să cerceteze pentru rândul acelui loc și pentru acel heleșteu. Deci mai sus numiții credincioși boerii domniei meli mergând acolo cu mulți oameni buni și așa au aflat cu suflitele lor, precum că împrescoară Georghiță Prăjescul ace bucată de hotar, din hotarul Cerlina cu acel heleșteu fără de nici o triabă au scos acel stâlp. Deci sluga noastră Ghiorghiță prăjescul au rămas dinaintea noastră și din toată legea țării . Iar sluga noastră Andronic Badiul sau îndreptat și au pus și feria 12 zloți în visteria domnii mele, ca de acum înainte să aibă el a stăpâni tot hotarul satului său Cerlina și cu acel heleșteu după hotarele vechi și până unde sau apucat din vechi, și să nu aibă a se mai giudeca pentru aciastă pricină nici odinioară în vecii vecilor.
Însuși domnul a poruncit. 7151 octimbrie. Gavrilaș vel Iogofăt.

În lucrarea beresteanului Mircea Moldovan, Drumul meu în viață” se spune că istoricul român Nicolae Iorga publică un document ce datează din 17 august 1663, în care se atestă că „polu satu Berestia aparținea Anisiei, sora Lupului Varic”.

În anul 1715, Ținutul Hotinul este transformat în raia turcească, prim urmare satul Berestea, precum și celelalte localități din zonă sunt încadrate în componența Imperiului Otoman. În pofida condițiilor vitrege, credincioșii satului Berestea au păstrat cu sfințenie credința strămoșească. În anul 1735 locuitorii au construit o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Numită de localnici „biserica veche”, sfântul lăcaș a activat până în 1996.

În urma războiului ruso-turc din 1735-1739, una dintre cele mai mari bătălii a avut loc pe meleagurile noastre. Este vorba despre Bătălia de la Stăuceni. În urma acestei bătălii a fost distrus satul Borici, o așezare destul de mare pe atunci. Majoritatea populației din această localitate s-a strămutat în Berestea.

Conform recensământului din anii 1770-1772, în satul Berestea (Ţinutul Hotinului, Ocolul de Sus) existau 21 de gospodării. Mai jos redăm lista proprietarilor:

Ţinutul Hotinului
1770-1772
Ocolul de Sus
Berestia
Toată suma caselor: 21
Scădere rufeturi, însă: 1
1 popă
Rămân birnici: 20
Birnicii:
Ștefan sin (fiu) Toader
Ion al vădanei
Ștefan Rițco
Vasile Kehaian
Vasile Gherghe
Ion Ivan
Simon al popei
Iftimie, prisăcar
Costin, morariul
Tănase al Bocancei
George al Bocancei
Toader Moșniaga
Ion sin (fiu) Toader (Moșniaga)
Toader Chihaian
Tudose sin Mihăilă
Vasile, vornic
Ilașco sin Chihaian
Andreeș Bătrânul
Ursul Cămizan
Ursache sin Pascal
Rufeturi:
Popa Pricop.

În anul 1793 satul apare pe harta administrativă a raialei Hotinului din cadrul Imperiului Otoman, una din primele hărți pe care este marcat Berestea.

După pacea de la București din 1812 pământurile Moldovei dintre Prut și Nistru au fost anexate de Imperiul Rus. Satul Berestea trece sub domnia imperială de la Sankt-Petersburg.

După recensământul din 1817, populația satului constituia 66 de gospodării, iar pământurile satului aparțineau familiei de boieri, Tomuleți. Boierului îi aparținea o livată pe pământurile satului, și un lac.

Pe data de 26 februarie 1838 la Cristinești, se naște marele academician român, Bogdan (Tadeu) Petriceuc Hâjdeu, fiind botezat de preotul din Berestea.

În anul 1853 cartograful fracez Eugène Andriveau-Goujon editează harta „Statele din Europa de Est”, pe care este marcat și satul Beresea. Localitatea berestea apare și pe hărți românești din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

În anul 1892, cu sustinerea sătenilor și conducerii eparhiale, în localitate este construită prima școală din sat. Primul control inspectoral a fost efectuat în anul de învățământ 1896-1897, în care și s-a amintit despre înființarea unității de învățământ.

Începutul secolului XX le-au adus locuitorilor satului mai multe dificultăți. Pe data de 28 iunie 1914, în orașul Sarajevo, care se afla atunci în componența Imperiului Austro-Ungar, este ucis arhiducele Franz Ferdinand şi soția acestuia. După o lună a izbucnit Primul Război Mondial. 

În ziua de 1 august 1914 Imperiul Țarist intră în război. Mai mulți bărbați și tineri din satul Berestea, care până la război duceau o viață simplă de țăran, au fost înrolați în armata țaristă. Mulți dintre ei au fost luați prizonieri de război, fiind tratați cu cruzime de inamici, alții nu s-au mai întors acasă. Prin anii 30 ai secolului trecut, în curtea bisericii din sat, în cinstea eroilor căzuți a fost sfințită o troiță.

După revoluția din februarie și lovitura de stat în octombrie, Imperiul Rus a fost destrămat. Pe data de 24 ianuarie 1918, la Chișinău, Sfatul Țării proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești, în componența cărei întra și Berestea. Pe data de 27 martie același an, Sfatul Țării proclamă Unirea cu România.

În perioada interbelică localitatea Berestea făcea parte din comuna Doljoc, plasa Nouă Sulița, Județul Hotin. După reforma agrară din 1921, fiecare cetățean avea dreptul să primească de la 25 până la 50 de ari de pământ.

În descrierea satului și bisericii, aflăm că în anul 1922 Parohia Berestea era formată din 210 de gospodării. Potrivit datelor recensământului din 1930 în satul Berestea existat 234 de gospodării (1.024 de persoane).

În perioada 1929 - 1939 învățământul la școală din Berestea era de șapte ani. În anii 1938-1939, în centrul satului au început lucrările de construcție a unei școli noi, care fusese dată în exploatare în anul 1940. Instituția școlară avea două clase și un mic cabinet pentru învățători.

În vara anul 1940 s-a început o pagină neagră în istoria satului. La 28 iunie 1940, Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost ocupate de Uniunea Sovietică, după ce la 26 și 27 iunie România a primit două note ultimative prin care i s-a cerut să retragă administrația din aceste regiuni.

În anul 1941 autoritățile sovietice au organizat primul val de deportări. Din Berestea oficial au fost deportate șase persoane, majoritatea din care au murit în decurs de un an după deportare.

Pe data 22 iunie 1941, începe războiul germano-sovietic. Basarabia, Bucovina, Ținutul Herța și Transnistria au trecut sub zona controlată de România. Armata germano-română luând Cernăuțul a trecut și prin părțile noastre.

În anul 1944 teritoriul respectiv a fost inclus din nou în componența Uniunii Sovietice. Mulți săteni au fost luați în armata roșie, pe front. Mulți din ei nu și-au mai văzut casa.

Anii 1946-1947 au rămași scriși cu culoare neagră în istoria satului. Pentru a forța oamenii să se înscrie în „colhoz”, așa-numiții activiști comuniști, dirijați de autoritățile centrale, au început sechestrarea forțată a tuturor produselor, stocurilor și de asemenea a proprietății țăranilor. Prin urmare, la sfârșitul anului 1946 în toată Basarabia începe o foamete groaznică care a secerat sute de vieți omenești.

Din mărturiile doamnei Nelea Parhomenco, născută în 1940: „Oamenii nu aveau de mâncare, au însărăcit și au slăbit tare. Pe cei moți nici nu avea cine să-i înmormânteze. Mureau câteva persoane pe zi, îi îngropau în morminte comune. Oamenii ce nu aveau de mâncare, se hrăneau cu iarbă. Mulți oameni au fugit din sat și nu sau mai întors. Situația a fost foarte gravă. Băieții tineri de 14-20 de ani, mergeau spre Vinița, Kameneţ Podolsk, Ternopol în căutarea produselor alimentare. Ei duceau și schimbau totul ce puteau, numai să aducă o bucată de pâine acasă”.

În anul 1947 majoritatea oamenilor au fost forțați să între în colhoz. Colhozul fost numit „Komunar”. În anul 1959 la colhoz se alipesc 3 sate: Mălinești, Doljoc și Cristinești dar după 3 ani Cristineștiul iese din colhoz. În anul 1973 colhozul își schimbă denumirea în „Prietenia popoarelor”.

În anul 1971 în sat se deschide o nouă școală, care funcționează până în present.

Pe data de 24 august 1991 Republica Sovietică Socialistă Ucraina își proclamă independența.

Data de 28 august 1996 este una istorică pentru Berestea. Atunci a fost sfințită nouă Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Locașul de cult a fost sfințit de către fostul paroh Dumitru Melniciuc, care a slujit în această biserică până în anul 2012.

În anul 1998 în sat a fost deschisă o casă de rugăciune penticostală.

Începând cu anii 2000 tinerii din sat masiv au început să plece la muncă peste hotare, mulți din ei hotărând să rămână acolo. Și mai masiv au început să plece după anul 2014, dar cu timpul sperăm că toți se vor întoarce.

În anul 2008 are loc resfințirea bisericii, după reparație capitală. Din anul 2012, în funcția de preot este instalat părintele Eugen Bodean.

În decembrie 2020, după alegerile locale din Ucraina, satul Berestea este absorbit de comunitatea teritorială unită Noua Suliță, fiind totodată inclus în noul macro-raion Cernăuți.

Pentru: Valea Prutului
Alexandru COCIURCA
8 iulie 2021

Comentarii

Activitățile noastre

Fototeca Valea Prutului (Fotografii Vechi)

Hărți vechi

Statistici

Free counters!

Parteneri media