Cununia
Brâncovenilor cu gloria muceniciei
Istoria
românilor de la sfârşitul sec. XVII - începutul sec. XVIII este dominată de
personalitatea şi realizările domnitorului Constantin Brâncoveanu, ales la
tronul Ţării Româneşti în 1688 de sfatul boierilor şi mitropolitul Teodosie.
Strălucit politician, diplomat şi om de cultură, Brâncoveanu a desfăşurat „o politică de cumpătare, dar practică,
puţin strălucitoare, dar foarte folositoare”. Domnia de peste un sfert de
veac a lui Brâncoveanu a fost caracterizată ca una din cele mai înfloritoare
pentru cultura românească, el fiind ultimul domnitor român care a reuşit să se
menţină pe tron atâta timp.

Epoca sa a lansat un nou stil artistic -
cel brâncovenesc. Acest domnitor s-a făcut cunoscut ca ctitor de mănăstiri
bogat înzestrate - Hurezu, Brâncoveni, Sfântul Gheorghe Nou. Sub domnia lui a
fost refăcută Curtea Veche din Bucureşti şi fondate noi aşezăminte la Făgăraş,
Ocna, Sibiu etc. A construit palatele de la Potlogi şi Mogoşoaia, unde
arhitectura muntenească se combină armonios cu influenţe renascentiste. Cu
sprijinul mitropolitului Antin Ivireanul, voievodul muntean a deschis
tipografii la Buzău, Bucureşti, Târgovişte, Snagov, Râmnic, unde s-au tipărit
42 titluri de carte în limba greacă şi 39 în limba română.