În materialul meu, publicat la data de 9 februarie curent pe „Valea Prutului”, am accentuat că Zemstva judeţului Hotin a deschis în 1880 un spital la Costiceni. Afirmarea aceasta s-a bazat pe unele documente culese în arhiva regională de stat din Cernăuţi. Însă cercetările de apoi ale acestei probleme fac posibil să confirmăm că, această facilitate nu a fost un spital în sensul deplin al cuvântului. Inițial, a fost o stație paramedică ambulatorie din districtul medical Criva. Feofan Kirilovici Simeniuk a lucrat aici ca paramedic de Zemstvă. Administrația Zemstvei din județul Hotin a închiriat localul pentru ambulatoriu de la un moșier local. Îndrăznim să presupunem că acest proprietar a fost Nadina Pantazi, mama renumitului coreograf și om de cultură Grigore Pantazi. În octombrie 1884, unitatea medicală din satul Criva a fost transferată la Costiceni. Astfel, în Costiceni, districtul medical, numit „Priprutskii”, pe lângă ambulatoriu, avea și o sală de recepție. În 1885, chiriașul a refuzat să-i mai ofere sediul pentru primirea bolnavilor. Prin urmare, la 23 octombrie 1885, Adunarea de Zemstvă a judeţului Hotin a adoptat o rezoluție privind construirea unui punct de recepție a bolnavilor în districtul medical „Priprutskii”, adică la Costiceni. Pentru efectuarea acestei noi construcții au fost alocate 3000 de ruble.
Începând cu decembrie 1885, administrația Zemstvei a județului Hotin a început să elaboreze un plan și să achiziționeze un loc pentru punctul de urgenţă medicală „Priprutskii” în Costiceni. Administrația a avut ocazia să aleagă un loc pentru o clădire nouă în orice sat din volostea Stălineşti. Decizia de a construi un punctul de recepție în Costiceni a fost influențată de mai mulți factori. În primul rând, comunitatea satului a fost de acord să aloce gratuit suprafața de teren necesară pentru punctul de recepție medicală. În al doilea rând, declarația medicului de Zemstvă din districtul „Priprutskii” F.I. Martimianov că populația este deja obișnuită să se adreseze după ajutor medical în Costiceni. În plus, el a declarat că satul Costiceni este cel mai aproape de volostea Novoseliţa (Noua Suliță), (satul Pol-Vancicăuţi atârna de volostea Noua Suliță, iar satele Costiceni şi Dumeni se aflau în componența volostei Stălineşti) ale cărui sate, datorită aşezării lor îndepărtată față de locul de reședință al medicilor, sunt în condiții mai proaste pentru a primi ajutor medical faţă de altele voloste ale județului.
Inițial, administrația județeană de Zemstvă a planificat să ia ca model pentru construirea unui punct de recepție în Costiceni punctul de recepție care fusese deja construit și funcţiona în Chelmenți. Dar după o analiză critică a neajunsurilor acestui punct de recepţie, acest plan a fost abandonat. În sfârşit ca proiect de bază a fost luat modelul după care au fost construite punctele de recepție în localităţile Zemstvei din Moscova. Acest proiect prevedea ca punctul de recepție să fie format din două clădiri. Clădirea principală trebuia să aibă o secție pentru pacienții la pat, o cameră pentru primirea și examinarea pacienților de către un medic, o farmacie, o bucătărie și un apartament pentru medic. Clădirea secundară era prevăzută ca apartament pentru paramedici. În clădirea principală, care era folosită ca spital, existau trei secții: pentru bărbați, pentru femei și o secție pentru pacienții infecțioși. S-a planificat punerea a două paturi în fiecare secție. Secțiile erau separate și nu aveau nicio legătură cu ambulatoriul. Acesta din urmă consta, de asemenea, din trei camere: o farmacie, un cabinet medical și o cameră în care pacienții așteptau internarea și examinarea. Pe lângă aceste camere în clădirea principală se mai afla bucătăria, o cămară și toaletă. Spitalul și ambulatoriul au ocupat puțin mai mult de două treimi din local, iar apartamentul medicului era situat în restul clădirii. Clădirea pentru paramedici consta din două apartamente cu două camere în fiecare și o bucătărie. Construcția acestui proiect a costat mai mult de 3.000 de ruble, care au fost alocate de Adunarea de Zemstvă. Administraţia Zemstvei a propus la 7-8 persoane diferite pentru a prelua construcția, dar niciuna dintre ele nu a fost de acord să construiască pentru suma propusă. Căutarea unui antreprenor a durat 2 luni. În cele din urmă, administraţia Zemstvei și-a asumat în mod voluntar responsabilitatea și a alocat pentru construcția unui punct de recepție în Costiceni 4850 ruble. Să construiască punctul medical de recepţie cu această sumă a fost de acord Zeida Alexandrovici, un burghez din Noua Suliță. Administraţia a semnat un contract cu el pentru construcția clădirilor și împrejmuirea lor cu un gard de lemn.
Antreprenorul a început construcția în aprilie și până în septembrie 1886 localurile erau în mare parte gata, iar apartamentele pentru paramedici și o cameră din clădirea principală erau atât de gata încât din octombrie sala de recepție s-a mutat din camera închiriată într-una nouă, unde a început să să funcționeze ambulatoriul. Construcția a fost finalizată integral la mijlocul lunii iulie 1887. Admiterea pacienților la spital a început în septembrie 1887.
Construcția și finisarea finală a tuturor spațiilor au costat Zemstvei 4350 ruble, construcția unui gard de scândură a costat încă 500 ruble, adică costul total al construcției a fost de 4850 ruble. Pentru construcția camerei, indivizii au donat 200 de ruble. Astfel, cheltuielile excesive în comparație cu suma alocată s-au ridicat la 1650 de ruble. Administrația a făcut apel la Adunarea a XVIII-a ordinară de Zemstvă pentru a aproba suma cheltuielilor.
Cu privire la această problemă, în timpul Adunării de Zemstvă, s-a desfășurat o dezbatere aprinsă la ședința de la 22 octombrie 1886. Începutul dezbaterii la pus raportului Comisiei de audit, care considera că construcția clădirii pentru punctul de recepție din Costiceni în valoare de 4850 ruble, format din 11 camere și o clădire suplementară de 4 camere sunt prea mari și nu corespund cu suma aprobată de ședința anterioară de 3000 de ruble.
Publicul (deputatul cu drept de vot) Nicolae Krupenski a menționat că conducerea a trebuit să oprească construcțiile înainte de următoarea ședință și numai după permisiunea reuniunii pentru a crește finanțarea să continue lucrările.
Deputatul K.F. Kazimir a spus că dimensiunea noii clădiri era prea mare şi putea fi redusă, în special spațiile prevăzute pentru apartamentele în care urmau să locuiască paramedicii.
Deputatul Mihai Krupenski a menționat că nu este împotriva micilor cheltuieli excesive dacă acestea au fost făcute la realizarea de către consiliul de administrație a scopurilor și intențiilor Adunării de Zemstvă. În acest caz, el a făcut concluzia că în Costiceni nu a fost construit un punct de recepție, ci un mic spital.
La aceste obiecții ale deputaţilor, președintele administrației E.L. Lisovski a răspuns că Consiliul a optat pentru depășirea cheltuielilor specificate, care a fost stabilită de Reuniune datorită nevoii extreme de a construi o clădire de dimensiuni cunoscute, fără de care punctul de recepție nu și-ar îndeplini scopul. Neplăcerile ar fi întâlnite la examinarea şi internarea la staţionar a bărbaților și femeilor în același timp, la echiparea farmaciei împreună cu recepția. Sunt necesare 4 camere pentru familiile paramedicilor și, de asemenea, nu este de dorit pentru a plasa medicul în camera generală împreună cu aceștia - medicul după o zi grea ar trebui să aibă o cameră în care să se poată odihni. În opinia sa, cheltuielile suplimentare au fost făcute în beneficiul Zemstvei.
La întâlnire a vorbit medicul de Zemstvă G. Mihalevici. El a explicat că premisele sunt necesare pentru beneficia medicinei, că este foarte necesară o cameră separată pentru primirea pacienților, deoarece recepția ambulatorie ajunge la 80 de persoane pe zi, că sunt necesare două secții pentru a găzdui bărbați separat de femei, că distanța îndepărtată a punctului de primire din Costiceni de spitalurile de Zemstvă (Erau 2: unul în Hotin, celălalt în Briceni. Pe lângă aceste două spitale, mai erau și alte două instituții medicale mici: în Stăuceni exista un spital al fabricii de zahăr din Zorogeni, iar în Hotin era un spital pentru evrei), tratamentul internat ar fi inadecvat în în caz de micșorarea dimensiunii și comodității palatelor.
După aceste dezbateri, Adunarea a decis: „Să accepte suma cheltuită excesiv pentru construirea punctului de recepție în Costiceni”.
Feodor Ilici Martemianov a fost primul medic al punctului de primire şi ajutor medical din Costiceni. Pe dumnealui l-au asistat paramedicii F.K. Semeniuc și I.K. Martişevskii. Acesta din urmă a început să lucreze ca paramedic la punctul de recepție „Priprutskii” în mai 1890.
De punctul de recepție Costiceni mai aparţineau trei puncte ambulatorii și paramedici: - primul la Lipcani condus de paramedicul-moaşă Tatarova; al doilea la Stălineşti, unde lucra ca paramedic domnul Cudic şi al treilea la Noua Suliță la care paramedicul Savva Emelianovici Pivovarov primea pacienții acasă.
Însă care este diferența dintre un punct de recepție și un spital? S-a presupus că pacienții ar trebui ținuți în secții de internare doar temporar. După examinare și diagnostică, acești pacienți au trebuiau transpartaţi la un spitalul al Zemstvei. Dar pacienții grav bolnavi care nu erau în stare de a fi transportaţi rămâneau pentru tratament în secțiile de internare. În consecință, medicii din punctul de recepție primeau un salariu de 100 ruble pe lună, iar medicul din spitalul Zemstvă avea un salariu lunar de 150 de ruble. Datorită numărului mic de paturi (de exemplu, în punctul de recepție Costiceni erau doar 3 paturi cu normă întreagă), majoritatea pacienților erau tratați ambulatoriu. În plus față de internarea la ambulatoriu, medicul și paramedicii vizitau și pacienții acasă.
De la 1 septembrie 1886 până la 1 septembrie 1887, ambulatoriul Costiceni a fost vizitat de 4474 persoane: 2312 bărbați și 2162 femei din 40 de sate. Printre vizitatori s-au numărat 4282 țărani, 157 mici-burghezi (inclusiv 133 evrei), 23 clerici și 12 nobili. În plus, 4443 pacienți au fost internați în acele trei centre paramedicale (2549 pacienți au fost examinați la Lipcani, 1080 la Stălineşti și 814 la Noua Suliță).
În ciuda faptului că 8.917 pacienți au fost examinați și tratați de punctul de recepție Costiceni, medicul Martimianov constăta că un număr mare din populație a rămas fără ajutor medical.
De-a lungul anilor, tot mai mulți oameni au început să se adreseze către medici după ajutor. În 1912, districtul Costiceni deservea 30 de așezări în care locuiau 52966 de persoane. În același an, 1912, ambulatoriul Costiceni a acordat ajutor medical pentru 20688 pacienți, 3811 persoane au fost examinate acasă. 169 de pacienți au fost internați în spital, unde au petrecut 1862 de zile. Numărul mediu de zile petrecute de un pacient în spital a fost de 11 zile. Numărul mediu de paturi ocupate zilnic a fost de 5,1. Medicul și paramedicii din district au primit și examinat zilnic până la 67 de pacienți. Personalul medical al spitalului a efectuat 3 operații complexe și 75 de operații de complexitate diversă, au acordat asistență 60 de femei la naștere, vaccinate împotriva variolei la 1704 de copii.
Având în vedere creșterea numărului de cereri de asistență medicală, administrația Zemstvei a județului Hotin la 2 martie 1913 a solicitat administrației provinciale de Zemstvă să aloce pentru extinderea punctului de recepție din Costiceni 20.000 ruble.
Doctorul Martemianov a lucrat în calitate de șef al punctului de recepție din Costiceni până în 1896. Apoi sa mutat în orășerul Lipcani, unde atunci baza sectorului de paramedici se deschise un punct de recepție separat. În 1896, spitalul din satul nostru era condus de medicul Solomon Şmulovici Gerenştein. Domnul Gerenştein ca de obicei lucra ca medic-privat. În 1897 a fost înlocuit de Alexandr Ivanovici Neiman. Acesta din urmă a fost asistat de paramedicii de Zemstvă Feofan Kirilovici Semeniuc și Ivan Kostiantinovici Martişevskii. F.K. Semeniuc a lucrat ca paramedic în satul nostru timp de 28 de ani. A murit în 1908. În 1907, doctorul A.I. Neiman și paramedicul I.K. Martişevskii s-au transferat la punctul de recepţie din Secureni. Şeful punctului de recepţie Costiceni a devenit medicul de Zemstvă Edmund Alekxandrovici Sobolevskii. Până a ajunge la Costiceni domnul Sobolevskii a lucrat în calitate de medic la Zemstva Tavria, apoi a condus punctul de recepţie din Secureni. E.A. Sobolevski era soțul latifundistei din satul Dumeni, Melitinei Sobolevskaia. Împreună cu medicul A. Sobolevskii au lucrat paramedicul-moaşă Elizaveta Policiuc, paramedicii Simeon Cimpoi și Pavel Juc. În 1916, în locul lui Edmund Sobolevski, care s-a transferat să lucreze ca medic în spitalul de Zemstvă din Briceni, funcția de medic de Zemstvă în satul Costiceni a fost deținută de Serghei Arcadievici Beresenev. După absolvirea Universității din Moscova, doctorul S.A. Beresenev a lucrat ca medic de Zemstvă în gubernia Kiev timp de 6 ani, iar timp de un an și jumătate a fost medic de secție la Departamentul de boli infecțioase al spitalului din Kirilov. Din octombrie 1911 a lucrat ca medic de rezervă Zemstvei judeţului Hotin.
După cum putem vedea, declarația autorilor istoriei orașelor și satelor din RSS Ucraineană care afirmau că la începutul secolului al XX-lea în sat era doar o mică stație de paramedici, nu este adevărat. Spitalul de Zemstvă din Costiceni funcționa deja 30 de ani și era condus de specialiști calificați.
Datorită muncii fără de oboseală a colectivului medical de la spitalul din Costiceni au fost tratați mii de oameni. Și astăzi în condițiile pandemiei coronavirusului medicii noștri depun eforturi mari pentru a acorda ajutorul cuvenit fiecărui pacient, pentru ce le mulțumim din suflet.
Pentru Valea Prutului:
Andrei Nicorici, originar din Costiceni,
profesor la Universitatea Naţională Tehnică
„Institutul politehnic din Harcov”
0 Comentarii