Apariția unei noi cărți este o bucurie pentru cititori

Am spus acest lucru nu o dată și voi continua să o fac și mai departe. Când primesc în dar sau procur o nouă carte, este o bucurie pentru mine. Deși în marea mea bibliotecă se află mii de cărți pe cele mai diferite teme, de autori diferiți și în limbi diferite, totuși mă bucur mult când fac rost de o nouă carte.

Despre cartea de față, se știe, s-a vorbit deja. În condițiile actuale, cu greu a ajuns și la mine. Slavă Domnului! E vorba de noua carte a tânărului autor din satul Costiceni, fostul raion Noua Suliță, Sergiu Barbuța. Are un titlu semnificativ: „Toadere Captari – un veritabil rapsod de pe Valea Prutului – 100 de ani de la naștere”.

Deși satul acesta de pe Valea Prutului se mândrește cu o viață renumită a scriitorului Ion Vatamanu și a altor oameni talentați care și-au făcut un nume în diferite domenii ale vieții, autorul cărții ne dovedește că sunt încă mulți oameni în această localitate care duc faima baștinei pe meleagurile lumii. Unul dintre ei este renumitul rapsod Toadere Captari.

În cartea de față, autorul, și el de altfel din Costiceni, ne demonstrează acest lucru cu vârf și îndesat. Ca un adevărat patriot al băștinei, la care ține și cu care se mândrește, autorul începe volumul cu imnul satului Costiceni, pe versuri de Deomid Savca, iar stema aparținând lui Adrian Nicorici. Vom purcede apoi la cunoașterea drumurilor întortocheate, pline de evenimente, ale vieții lui Toadere Captari, începând cu biografia, așa cum e și firesc când se vorbește de cineva, și parcurgând pagină cu pagină – copilăria, adolescența, tinerețea, maturitatea.

Iar pe toate aceste drumuri sunt alături familia, colegii, prietenii, sătenii, admiratorii… Bineînțeles, predomină dragostea și devotamentul pentru muzica populară, pentru vioară, pentru frumos… A fost nu numai un muzician de performanță, ci și un meșter de instrumente populare. Nai, ocarină, fluier… Cu întâmplări, unele mai triste, altele mai vesele, cu reușite și uneori cu dezamăgiri, cu urcușuri și coborâșuri… Iar mereu în preajmă, membrii familiei, oamenii cu care a colaborat, care l-au sprijinit, dar și pe care i-a promovat în cariera sa muzicală vestitul rapsod Toadere Captari.

Participarea la festivaluri, concerte, concursuri, ceremonii de diferite ranguri, diplome, foi de laudă, mențiuni, premii, trofee, succese… Evoluții pe scenele locale, dar și pe cele raionale, regionale, la Kiev, București, în alte părți. Iar în spatele tuturor acestor lauri, o muncă enormă, o viață dăruită muzicii, instrumentelor, artei, frumosului. Printre cei pe care i-a acompaniat, i-a promovat se numără și artista Poporului din Ucraina Sofia Rotaru, dirijorul și compozitorul Ștefan Sabadaș (trecut și el în eternitate), de care l-a legat și o prietenie strânsă și mulți alții. Dar a colaborat și i-a avut ca prieteni și colegi de scenă și pe unii virtuoși instrumentiști din Moldova și România. Printre ei se numără Vasile Iovu, Dumitru Blajinu, Ion Drăgoi… Nu în zadar i s-a conferit titlul de Maestru popular al R.S.S. Moldovenești. Atelierul său de creație a fost un adevărat altar al sufletului curat al acestui om deosebit. Un om care a iubit până la infinit muzica populară și totul ce e legat de ea. L-a apreciat mult marele scriitor al Costicenilor Ion Vatamanu, alți oameni mari de artă, cultură, literatură…

Avem în carte zeci de episoade cu ansamblul „Izvoraș” de la casa de cultură din Costiceni, pe care l-a condus neobositul instrumentist Toadere Captari. Evoluțiile acestui ansamblu, coriștii, grupele vocale, soliștii, vocaliștii, rezultatele obținute și eforturile depuse. Au moștenit talentul vestitului artist și câțiva dintre membrii familiei sale, printre care se numără și nepoata de la frate Iulia Captari-Bidașcu. Ajungând la titlul de „Lucrător Emerit al culturii din Ucraina” încă prin anii ’80 ai secolului trecut, legendarul instrumentist din Costiceni a mai condus orchestra timp de 5 ani. A fost pe urmă profesor de muzică. A plecat răpus de o boală grea la 72 de ani, în luna septembrie a anului 1995.

Peste tot, la fiecare pagină vom găsi fotografii, unele mai vechi, altele mai noi. Sunt sute de fotografii în acest voluminos volum dedicat unui om deosebit, care prin talentul, munca, efortul depus de-a lungul anilor a lăsat o urmă frumoasă pe acest pământ. O urmă neștearsă pe acest plai basarabean plin de talente.

Desigur, că figurează în carte zeci de nume, de evoluții, de fragmente din diferite perioade ale vieții. Merită și trebuie citită. O asemenea carte ar merita să se găsească în fiecare bibliotecă și cămin cultural din frumoasa noastră Bucovină, dar și în Republica Moldova și România, unde numele acestui neprețuit om al culturii este cunoscut și a fost apreciat.

La cei 100 de ani de la nașterea acestui vrednic fiu al satului Costiceni, acest virtuos și faimos instrumentist, muzician, artist, om al culturii, al scenei, al satului, și întregii Bucovine, merită să aibă o carte.

Sincere felicitări tânărului și promițătorului autor și activist al satului Costiceni, fondatorul și conducătorul Societății „Valea Prutului”, neostenitului Sergiu Barbuța. A depus o muncă enormă pentru a scoate în evidență viața culturală a baștinei sale legate de rapsodul și consăteanul Toadere Captari. De altfel, autorul îi dedică această carte mamei sale, care a plecat și ea prea degrabă pe drumul neîntoarcerii. Le mulțumește din suflet sponsorilor, tuturor celor care l-au ajutat și susținut.

Eu spun și repet acest lucru de fiecare dată și am să-l repet întotdeauna. A face o carte e cum ai face o casă. În alt sens. Dar e nevoie și la una, și la alta de o muncă enormă. De efort, cunoștințe, alergătură, cheltuieli, griji, probleme, retrăiri. Dar când intri într-o casă nouă sau ții în mâini o carte recent apărută – e o mare bucurie, o împlinire sufletească.

Bravo Costiceni, felicitări autorului și veșnică amintire protagonistului acestei cărți voluminoase, la propriu și la figurat, neuitatului rapsod Toadere Captari.

Eleonora Schipor

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii