Căiuții din Costiceni (1988)

Căiuții din Costiceni (1988)

Datini și obiceiuri de iarnă din Moldova - Cântece tradiţionale românești

Moș Nicolae, așteptat cu emoție la Grădinița nr.1 din Costiceni (FOTO)

Moș Nicolae, așteptat cu emoție la Grădinița nr.1 din Costiceni

Sărbătoarea obiceiurilor de iarnă „Florile Dalbe” (Cernăuți 18 decembrie 2016)

Sărbătoarea obiceiurilor de iarnă „Florile Dalbe”

(Cernăuți 18 decembrie 2016)

Ziua Națională a României, marcată la Cernăuți (FOTO)

Ziua Națională a României, marcată la Cernăuți (FOTO și VIDEO)

La Mahala a fost ridicat „Castelul Fermecat”

La Mahala a fost ridicat „Castelul Fermecat”

La Cernăuți a avut loc o conferință în memoria victimelor înfometării populației nevinovate

La Cernăuți a avut loc o conferință în memoria victimelor înfometării populației nevinovate

Biserica Sfinții „Mihail și Gavriil” din satul Forosna, raionul Noua Sulița, şi-a sărbătorit hramul

Ansamblul folcloric „HORA” din județul Botoșani va susține un spectacol la Cernăuți de Ziua națională a României

Trepte spre divinitate - TV Bucovina-Cernăuți (24 octombrie 2016)

Trepte spre divinitate - TV Bucovina-Cernăuți

(24 octombrie 2016)

„Sărbătoarea Toamnei”, la Grădiniţa „Ghiocelul” din Costiceni

„Sărbătoarea Toamnei”, la Grădiniţa „Ghiocelul” din Costiceni

Sărbătoare în miez de Brumărel la Stălinești

Sărbătoare în miez de Brumărel la Stălinești

Sărbătoarea Națională „Limba noastră cea română” (Cernăuți 2016) - TV Bucovina Cernăuți

Sărbătoarea Națională „Limba noastră cea română” 

(Ediție a 27-a - Cernăuți 2016)

Comori Eterne - TV Bucovina Cernăuți

În localitatea Vancicăuți, raionul Noua Sulița, există o unică uzină în regiunea Cernăuți care produce peleți din paie.

În localitatea Vancicăuți, raionul Noua Sulița, există o unică uzină în regiunea Cernăuți care produce peleți din paie.

Peleții (granulele) constituie un nou combustibil, care răspunde actualelor cerințe de utilizare a energiei „curate” și regenerative și reprezintă alternativa de încălzire domestica și industrială cea mai curată.

Muzeul lui Ionică Semeniuc din Voloca (TV Bucovina Cernăuți)

Muzeul lui Ionică Semeniuc din Voloca

(TV Bucovina Cernăuți)

Subcarpați - Satele Unite ale Balcanilor (2016)

Subcarpați - S.U.B (2016)

Haiduc de viţă nobilă din Oltenia - Iancu Jianu

Haiduc de viţă nobilă din Oltenia - Iancu Jianu

Născut în anul 1787 în familia lui Costache şi a Ilincăi Jianu, un vechi şi mare neam boieresc, cu ramificaţii în mai multe judeţe ale ţării, în special în cele din dreapta Oltului – Dolj, Gorj, Mehedinţi, Romanaţi şi Vâlcea, Iancu Jianu a fost unul dintre cei patru băieţi născuţi în această familie. A învăţat carte la şcoala de pe lângă Biserica Domnească, înfiinţată de călugări în chiliile acesteia în jurul anului 1790 şi şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la moşia de la Caracal.

Moș Ionică Semeniuc și motocicleta…

Moș Ionică Semeniuc și motocicleta…

Cine nu-l cunoaște pe bunul român Ion Semeniuc din Hrușăuții Hlibocii?! Fiind deja de vârstă înaintată, el este prezent mai la toate acțiunile, organizate de societățile național-culturale românești. La ele, ca și la biserică, primește acea energie spirituală de care are nevoie omul preocupat de tot ce e bun, frumos și veșnic.

Dar, iată, în treburile gospodăriei dl Ion Semeniuc se bazează deseori pe buna sa „prietenă” – motocicleta, care îl servește cu fidelitate și fără capricii în decursul a șaizeci de ani. Îl poartă pe drumurile satului, pe cele de câmp ușor ca vântul, iar „caii-putere” lucrează ca niște zmei.

Vasile Bizovi - Născut în Constelația limbii române

Vasile Bizovi - Născut în Constelația limbii române

Fiecare om are un pașaport spiritual. Pentru cei descendenți din neamul ce dăinuie pe plaiurile mioritice, se închină la altarul mănăstirii durate în veacuri de meșterul Manole și își au ca stea călăuzitoare Luceafărul lui Eminescu, actul de identificare spirituală este cel al limbii române.

Pot spune că m-a adus în Patria limbii române bunul și regretatul profesor Vasile Bizovi, de la nașterea căruia s-au împlinit recent 90 de ani. Studiile medii le-am obținut la Şcoala din Boian, la „școala lui Bizovi”, cum o numeam noi, cei veniți acolo din alte sate nouăsulițene. Elevilor care aveau pasiunea lecturii, el le dădea cărți din biblioteca sa personală ca să-și formeze o închipuire generală (nu selectivă) despre adevărata literatură română.

Poate e și „fenomenul lui Bizovi” că din rândul învățăceilor săi s-au ridicat mulți profesori de română și mânuitori ai condeiului. Anume Vasile Bizovi a fost liderul spiritual al boincenilor în perioada trezirii conștiinței de neam din ultimele decenii ale secolului trecut. Anume de un Bizovi avem nevoie acum, când școala română din ținutul nostru bucovinean trece prin grele încercări.

Nu întâmplător Vasile Bizovi s-a născut în preajma Zilei limbii române. Este o coincidență fericită. Da, el s-a născut în Constelația limbii române.

Libertatea Cuvântului

Libertatea răstignită între Cruci (75 de ani de la martiriul românilor din Lunca Prutului)

Libertatea răstignită între Cruci

(75 de ani de la martiriul românilor din Lunca Prutului)

Film documentar realizat de echipa postului TV Bucovina-Cernăuți

Tinerii români din Ucraina au participat la Tabăra culturală de la Tismana, judeţul Gorj

Manifestări cultural-artistice la Costiceni și Vancicăuți de Ziua Independenței a Ucrainei

În preajma zilei independenței a Ucrainei, la Costiceni și Vancicăuți 
au fost organizate spectacole cultural-artistice
(21 mai 2016)

Video

Duminică, 21 august, în ajunul Zilei Independenței a Ucrainei, în regiunea Cernăuți au fost organizate un șir de manifestări cultural-artistice cu participarea artiștilor locali, colectivelor profesioniste și a celor de amatori. Nu a rămas în urmă în acest sens nici căminele culturale din localitățile Costiceni și Vancicăuți, raionul Noua Sulița.

Satul Nesvoia - 500 ani de la prima atestare documentară

Petrică Mâțu Stoian și Constantin Enceanu - Trec prin viață, cântând

La Păltiniș a avut loc a treia ediție a Festivalului internațional de muzica popular „Dan Decebal Chitic”

La Păltiniș a avut loc a treia ediție a Festivalului internațional de muzica popular „Dan Decebal Chitic”

Ediția a treia a Festivalului internațional „Dan Decebal Chitic”, desfășurată la Păltiniș, județul Botoșani, a transformat comuna, preț de jumătate de zi în capitală a folclorului românesc – transmite informatorulbt.ro

Rapsozii Gorjului - Flûtes et cordes des virtuoses d'Olténie (1994)

Marele poet și folclorist român Vasile Alecsandri, omagiat la Biblioteca din Costiceni

Marele poet și folclorist român Vasile Alecsandri, omagiat la Biblioteca din Costiceni

Recent, în incinta bibliotecii din Costiceni a avut loc o acțiune cultural-poetică dedicată poetului român Vasile Alecsandri. Evenimentul omagial a fost organizat de bibliotecarele Serafima Corețca și Viorica Stanciu.

Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacău - d. 22 august 1890, Mirceşti, judeţul Iaşi) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

Titu Maiorescu, scria într-un text din 1886 că „În Alecsandri vibrează toată inima, toată mișcarea compatrioților săi, câtă s-a putut întrupa într-o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi. Farmecul limbii române în poezia populară, el ni l-a deschis; iubirea omenească și dorul de patrie în limitele celor mulți dintre noi el le-a întrupat; frumusețea proprie a pământului nostru natal și a aerului nostru el a descris-o...”

Vasile Alecsandri la Cernăuți

Mândru și frumos ni-i neamul (Album 2016)

Mănăstirea de măici cu schitul Sf. Atanasie din satul Stălinești și-a serbat hramul

Istoria iarmarocului de Sânpetru din Cernăuți

Convorbiri duhovnicești cu Părintele Ioan Bivolaru, parohul Bisericii satului Colincăuți, raionul Hotin

Convorbiri duhovnicești cu Părintele Ioan Bivolaru, 
parohul Bisericii satului Colincăuți, raionul Hotin 
(TV Bucovina-Cernăuți)

Muzică veche din Moldova de Sus - Constantin Lupu, Constantin Negel (2004)

Ziua în care a murit sfântul voievod Ștefan cel Mare

Ştefan cel Mare a condus Moldova, în perioada 1457 – 1504, fiind cel mai important domnitor al Principatului Moldovei. El a murit la vârsta de 70 de ani, din cauza unei răni netratate pe care a suferit-o în anul 1462, când a asediat Cetatea Chilia, fiind lovit de un glonț în picior. La 2 iulie 1992 domnitorul Moldovei a fost canonizat de către Biserica ortodoxă română.

Ştefan cel Mare a fost cel mai important domnitor al Moldovei, el fiind conducătorul Principatului Moldovei în perioada 1457 – 1504, aproape 50 de ani. Ştefan cel Mare a fost un apărător al creştinătăţii, iar luptele sale împotriva turcilor au ajuns să fie cunoscute în întreaga Europă.

Marele voievod moldovean a apărat patria de toţi vecinii săi, fie ei otomani, unguri, poloni sau tătari, iar din cele 36 de bătălii purtate a pierdut doar două. Ştefan cel Mare s-a născut în anul 1433 la Borzeşti, astăzi judeţul Bacău şi a decedat pe 2 iulie 1504.

Decesul  său  ar  fi  survenit  din  cauza   a  unei  răni

Alexandru cel Bun, domnitorul român care a atestat zeci de localități printre care și Cernăuțiul

Alexandru cel Bun, domnitorul român care a atestat zeci de localități printre care și Cernăuțiul

La 29 iunie 1400 a început domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova (până la 1 ianuarie 1432).

Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I (decedat la 1 ianuarie 1432), a fost domnul Moldovei între anii 1400 - 1432, succedându-i la tron lui Iuga Ologul, care a fost îndepărtat de către Mircea cel Bătrân.

La sărbătoarea satului Marşinţi

La sărbătoarea satului Marşinţi

Viața Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare şi Sfânt

Viața Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare şi Sfânt

La 2 iulie, îl cinstim pe Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, purtătorul de biruință și apărătorul creștinătății.

Ziua Tineretului - Sărbătoarea spiritului energic la Costiceni (26 iunie 2016)

Ziua Tineretului - Sărbătoarea spiritului energic la Costiceni 
(26 iunie 2016)

Ziua Universală a Iei sărbătorită la Universitatea din Cernăuți

Noaptea magică a Sânzienelor

Noaptea magică a Sânzienelor

Singura săr­bătoare pă­gână pe care o regăsim în calendarul creştin-ortodox este la 24 iunie - Sânzâienele sau Drăgaica.

Unele surse spun că nume­le vine de la Santa Diana - Zeiţa ro­mană a vânătorii şi pă­durilor; alte­le spun că-şi trag numele de la micile flori de câmp, galben-aurii cu miros dulce, suav: sânzâienele. Li se mai spune frumoasele, zânele, iar în sudul ţării Drăgaicele. Sper deosebire de iele, care sunt zânele rele ale pădurii, Sânzâienele sunt zâne tinere şi frumoase, blânde şi vesele.

Conform tradiţiei plutesc în aer sau umblă pe pă­mânt în noaptea de 23  spre  24  iunie,  cântă  şi dansea­ză, împart rod holdelor, umplu de fecunditate feme­ile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferin­ţele oamenilor.

Sărbătoarea Sânzâienelor este strâns legată de cul­tul recoltei, al vegetaţiei şi al fecundităţii, şi îmbină elementele creştine, păgâne dar şi de vrăjitorie.

Deşi sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a aducerii Moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceva, Sânzâienele îşi au originea într-un străvechi cult solar.

Sărbătoarea sânzâienelor are loc la trei zile după solstiţiul de vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce situat la mijlocul anului şi înscris sub semnul focului, al Soarelui.

În cinstea acestuia se aprind focuri uriaşe pe cul­mile dealurilor.

La fel ca şi în alte localităţi din ţară şi în microzona Săveni - Botoşani este întâlnit obiceiul nopţii de Sânzâiene.

În seara de 23 spre 24 iunie, tinerii din Bodeasa (la N-E de Săveni) se adună în mijlocul satului. Că­ruţele pline cu tineri dornici de petrecere în aer liber se îndreap­tă spre locul cu cele mai multe sânzâiene (fâneţe de la margi­nea satului).

Odată ajunşi la lo­cul cu prici­na, caii sunt deshămaţi şi priponiţi la marginea tarlalei. Până se întunecă bine, fetele şi băieţii adu­nă buche­te (snopi de sânzâiene) şi le pun în preajma căruţelor (faetoanelor). După ce se întunecă, aşteptând să răsară luna, (dacă e o noapte cu cer senin) se aşază toţi la o masă încropită cu bucatele aduse de acasă de fiecare dintre participanţi. Se cântă, se chiuie, se dansează, apoi se trece la împletirea coroniţelor de sânzâiene, pe care fetele şi le pun pe cap.

Se fac bucheţele de sânzâiene care se prind pe ha­murile cailor, pe căpestre, pe vârful oiştii.

Când răsare soarele tinerii îşi dau cu apă rece pe obraz şi pornesc spre oraşul Săveni. Pe căruţe sunt aşezate scânduri de-a lungul coşului de căruţă, se acoperă cu macaturi ţesute, apoi fetele şi băieţii se aşază pe aceste scânduri cu faţa spre exterior, ţinând în braţe buchete de sânzâiene.

Alaiul de faetoane străbate la pas domol străzi­le principale ale oraşului şi aruncă la trecătorii gră­biţi spre cumpărături bucheţelele făcute în noap­tea de cântec şi de voie bună ce precede sărbătoarea Sânzâieneleor.

Unii privitori cunosc obiceiul celor de la Bodeasa şi aşteaptă bucheţelele de flori, alţii, miraţi, se uită la caii înzorzonaţi cu flori aurii, la tinerii nedormiţi, dar frumoşi, cu coroanele lor de flori.

Oricum, noaptea de Sânzâiene este una magică, un moment de linişte, de echilibru în care, se zice că se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană.

Se spune mai ales că în această noapte (23-24 iu­nie noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Bote­zătorul) cei norocoşi pot întâlni Sânzâienele.

Prof. Maria Zoitanu

Țara de Sus – Revista de conservare

și promovare a culturii tradiționale

Nr.1-2 2015

Când amintirile-n trecut încearcă să ne cheme…

Când amintirile-n trecut încearcă să ne cheme…

(Mihai Eminescu comemorat la Noua Sulița)

Poet naţional şi universal, Mihai Eminescu este o personalitate emblematică a spiritualităţii româneşti. Interpretându-i opera literară, publicistică şi filozofică, numeroşi exegeţi au văzut în Eminescu sinteza modernă a spiritului naţional, fiind numit „poetul nepereche” (G.Călinescu), „omul deplin al culturii române” (Constantin Noica), „expresia integrală a sufletului românesc” (Nicolae Iorga).

De mai mulţi ani la rând miezul lui Cireşar adună de fiecare dată profesori, elevi şi admiratori ai operei eminesciene din ţinutul nostrum la bustul lui Mihai Eminescu din centrul oraşului.

Anul 2016 este deosebit pentru toată suflarea românească din lume, deoarece se împlinesc 150 de ani de la debutul literar al poetului şi 127 de ani de la trecerea lui în lumea celor drepţi.

Cu acest prilij elevii de la CIE din Marşinţi au depus flori la bustul lui Mihai Eminescu.

Participarea noastră la manifestările prilejuite de comemorarea lui Mihai Eminescu la 15 iunie este o datorie sfântă şi o obligaţie pe care o avem în faţa elevilor de a-i îndruma spre adevăratele valori cultural, literare şi spirituale ale neamului nostru.

Maria Vornic,

profesoară de limba şi literatura română la CIE din Marşinţi

Tradiții și obiceiuri de Sânziene

Tradiții și obiceiuri de Sânziene

La 24 iunie, se celebrează Sânzienele, o sărbătoare a iubirii şi fertilității, legată de o serie de ritualuri pentru sănătatea oamenilor şi belșug în gospodărie, dar şi de practici ale fetelor pentru a-şi afla sortitul şi momentul în care se vor mărita.

Sărbătoarea Sânzienelor este considerată a fi şi momentul cel mai bun, la mijlocul verii, pentru culegerea plantelor de leac, dar şi de descântec. Astfel, în Noaptea  de  Sânziene,  femeile merg să culeagă flori şi ierburi, care vor fi folosite contra bolilor şi altor rele.

Legendele spun că sânzienele sunt fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, se prind în horă şi dau puteri magice plantelor. Ele fac culturile să rodească, dau prunci sănătoşi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele şi tămăduiesc bolnavii. În schimb, dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără şi devin asemenea zânelor rele cunoscute în popor drept iele. 

În Noaptea de Sânziene se fac focuri în care se aruncă substanţe cu arome puternice, băieţii agită făclii, se strigă şi se cântă din bucium.

În ziua de Sânziene au loc bâlciuri şi iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei.

Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coroniţe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfinţite şi erau păstrate, apoi, pentru tratarea bolilor sau alungarea tuturor relelor. De altfel, acum, o dată cu venirea verii, era un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac, toate având o eficacitate sigură. În noaptea de Sânziene răsare şi floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.

Tot în noaptea dinaintea sărbătorii, fetele obişnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul. Femeile căsătorite aveau alte griji, astfel că îşi înfăşurau cu sânziene mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Atât fetele, cât şi femeile, fără deosebire, îşi puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor.

În medicina populară, sânziana este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii slabi şi sensibili, acest procedeu fiind folosit şi pentru tratarea frigurilor. Roua căzută pe flori în noaptea de sânziene vindecă bolile de ochi şi piele.

Foto: Liliana Ursachi

Ansamblul „Ţărăncuţa” din Marşinţi - „Toate laolaltă sunteţi ca o floare”

Ansamblul „Ţărăncuţa” din Marşinţi - „Toate laolaltă sunteţi ca o floare”

Dintre cele şaizeci şi opt de colective, participante la cea de-a patra ediţie a festivalului-concurs naţional al colectivelor autentice pentru premiul „Gnat Tanţiura”, ansamblul folcloric „Ţărăncuţa” din satul Marşinţi, raionul Noua Sulița, a cucerit locul doi, ducând faima satului natal şi în Viniţa, unde s-a desfăşurat concursul. A fost o experienţă inedită pentru „Ţărăncuţa”, după cum mărturiseşte una din membrele colectivului folcloric – Sofia Roşca: „Am fost onorate să reprezentăm regiunea Cernăuţi la nivel naţional, unde întreaga Ucraină a aflat despre folclorul autentic din Bucovina”.

Concurând cu alte colective din opt regiuni ucrainene, ansamblul folcloric „Ţărăncuţa” a demonstrat nu doar măiestria interpretării, dar şi frumuseţea vestimentaţiei autentice, a costumului popular, specific zonei din care provin „ţărăncuţele”. „Nimeni nu a prezentat un costum popular mai autentic decât colectivul „Ţărăncuţa”. „Costumele lor reliefează originalitatea portului ce datează cu secolul XIX”, – a spus preşedintele juriului competent, format doar din artişti emeriţi ai Ucraieni. Chiar şi spectatorii festivalului au rămas uimiţi de hainele membrelor ansamblului „Ţărăncuţa”, apropiindu-se şi cerându-şi voie să pună mâna pe ele.

Premiul întвi a revenit colectivului „Cervona kalоna” din regiunea Kiev, dar iată că cele trei cântece „Ileană, Ileană”, „Vino, maică, şi mă vezi” şi „У вишневому саду”, interpretate de artistele noastre, au adus la Marşinţi premiul doi al festivalului, diploma de onoare şi cadouri. Impresionaţi de tezaurul muzical românesc, păstrat în părţile noastre, membrii juriului au apreciat înalt evoluarea colectivului „Ţărăncuţa”, i-a mulţumit pentru participare la festival şi în оncheiere au cântat împreună cu membrele acestuia, renumita piesă ucraineană „У вишневому саду”.

În cadrul aceluiaşi festival, dedicat aniversării a 115 ani de la naşterea renumitului folclorist din Podolia Gnat Tanţiura, Sofia Roşca, artistă populară din satul Marşinţi a interpretat o doină veche românească şi a dăruit organizatorilor o carte despre satul natal Marşinţi, o cămaşă şi o broboadă din secolul XIX. „Aveţi o inimă generoasă, pentru că aceste cadouri sunt de mare valoare”, – a spus unul dintre organizatori. „Toate laolaltă, sunteţi ca o floare”, – au fost cuvintele de admiraţie la adresa ansamblului folcloric „Ţărăncuţa”, care s-a întors de la Viniţa încântat şi cu dorinţa de a realiza şi înregistra cât mai multe asemenea succese.

Svetlana Ursu

Tinerii nouasulițeni, învingători la turneul regional de chimie

Tinerii nouasulițeni, învingători la turneul regional de chimie

Recent, la Cernăuţi, a avut loc turneul regional a tinerilor chimiști.

De menționat că, echipa raionului Noua Suliţă s-a clasat pe locul trei: Iulia Carpenco, eleva clasei a 10-a de la CIE din Coteleu, căpitanul echipei (profesor – Irina Karlaşciuc); Diana Gudan, eleva clasei a 10-a de la CIE din Draniţa (profesor – Valeriu Rurac); Aelita Mihalcean, elevă în clasa a 8-a la CIE „Gimnaziul din Boian” (profesor – Olesea Moldovan); Carina Stadler, elevă în clasa a 8-a la liceul din Noua Suliţă (profesor – Ecaterina Scripnic).

Sincere felicitări tinerilor chimişti şi o vacanţă interesantă.

Zinaida Smochină Rotaru - poezii pentru copii (selecție 2)

Zinaida Smochină-Rotaru - poezii pentru copii

(selecție 2)

Spre zarea albastră

Fluturașii se avântă

Prea zarea cea albastră

Iată pomii au înflorit,

Și-n livada noastră.

În crâng freamăt de plopi,

Cu miros de frunză verde

Pitpalacul frumos cântă

Prin iarbă el se pierde.

Dimineața când răsare

Dimineața când răsare

La noi sfântul Soare

El pe toți frățește

Cu ne-încălzește

Iar razele-i mângâitoare,

Ajung pentru fiecare.

Vara călduroasă

Iată c-a sosit acasă

Vara foarte călduroasă

Cu lanuri de secară,

De o frumusețe rară.

Iar vântul în câmpie,

Ce frumos le-adie

Unduindu-le-n valuri,

Ca pe-o apă între maluri.

A sosit vara

Cer senin, fără de nori

În crâng mulțime de flori

Plopul haina și-a înnoit

Iată vara a sosit,

Cântăreții cântă-n cor,

Fără nici un dirijor.

Vacanța mare

Cu chiote și cu alai,

Vara, a sosit pe plai

Odată cu ea vacanța mare,

Cu băi de apă și de soare.

Alergând voioși prin sat

Copii pleacă la scăldat

Având o vacanță lungă,

Până-n toamnă să le-ajungă.

Frăguța

O frăguță arătoasă.

De prin frunze s-a ivit

Cu fața îmbujorată,

Soarelui i-a zâmbit.

Întrebând-o într-o dată,

-Când așa ai crescut?

Parcă ieri erai în floare,
        Astăzi mare te-ai făcut.

„Toate-s vechi şi nouă toate” - 127 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Eminescu

Toate-s vechi şi nouă toate.

(127 de ani de la trecerea în nefiinţă a Luceafărului spiritualităţii româneşti)

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă.

Tu rămâi la toate rece

* * *

Limba românească e la sine acasă o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit dare în metal aur pe când ea pare a nu fi  dat nimănui nimic. Dar metalul  aur ea  l-a tipărit  în  tiparul ei propriu şi e azi al ei pentru că tot poartă efigia ei neschimbată, neschimbabilă chiar. A o dezbrăca de averile, pe care economică şi chibzuită le-a adunat în mii de ani, însemnează a o face din împărăteasă cerşitoare.

* * *

Asta-i deosebirea între D-zeu şi om. Omul are-n el numai în şir fiinţa altor oameni viitori şi trecuţi. D-zeu le are deodată toate neamurile ce or veni şi ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. D-zeu e vremea însăşi, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuşi, ori asemenea roţii ce deodată cuprinde toate spiţele, ce se-ntorc veşnic.

* * *

Oare să fie un popor atât de bătrân încât să fie pierdut memoria trecutului? Să nu ştim că numai în păstrarea bunurilor morale cu greu câş­tigate în trecut în păstrarea elemen­telor educative ale istoriei române e rădăcina viitorului?

* * *

Nenumărate şi grele sunt lucrurile ce trebuie împlinite pentru a face fericirea unei naţii. Chiar un individ, până s-ajungă bine crescut, asigurat în esenţa sa, luminat la minte, c-un cuvânt bine preparat pentru a duce o viaţă demnă şi folositoare, de câte ajutoare nu are trebuinţă?! Dar încă o naţie întreagă, şi mai ales o naţie ca a noastră.

* * *

O, acest blestemat de timp, care e când lung, când scurt, fiind cu toate acestea acelaşi, cel puţin remontoriul o spune... Când aşteaptă cineva iarna la portiţa vreunui zăplaz pe drăguţa lui... - şi ea nu vine... şi aşteaptă... şi ea tot nu vine... ce-i timpul? O eternitate. Şi când citeşte cineva o carte frumoasă... mii de tablouri se desfăşoară pe dinaintea ochilor... ce-i timpul? Un minut. Cine n-a avut vreodată un roman întreg în minute pentru a cărui realitate normală i-ar trebui o viaţă întreagă ori o tinereţe întreagă?... în vis el poate avea într-o singură noapte viaţa întreagă a unui om? Şi de ce a unui om? De ce nu a tuturor celor ce se-nvârtesc împrejurul lui? Şi în câtă vreme? în şapte ori opt oare. Dar ce-i o tragedie ori o comedie altceva? Şi, într-adevăr, dacă un asemenea op inserează, nici bagi de seamă cât timp a trecut.

* * *

Pe noi, cari zicem că trăim şi ştim că vom muri, adică, pe om îl putem compara cu un luntraş care ştie bine că îl duce curentul fatalmente spre cataractă unde va fi zdrobit el şi luntrea lui. Şi totuşi luntraşul merge înainte, ba găseşte timp destul nu numai a admira natura, cerul şi pământul, ci, mai ales, pentru a face rău altora în calea sa.

* * *

E însă o amăgire că raţiunea este izvorul adevărului. Raţiunea este rezultatul cugetării multor secole. Ceea ce pentru noi e un adevăr absolut este numai rezultatul (poate relativ) de cultură a vremurilor trecute. O raţiune pretutindeni aceeaşi nu există. La un popor e-ntr-un fel, la altul într-altul. Ceea ce nouă azi ne pare drept şi firesc poate că peste două mii de ani va fi o stare de nedreptate, de lipsă de drept.

Mihai Eminescu